30 DECEMBRIE 2024 - Monitorul de Galați - Ediție regională de sud-est Galați Brăila Buzău Constanța Tulcea Vrancea
Modifică setările cookie-urilor
Monitorul de Galati iOS App Monitorul de Galati Android Google Play App
Plouă, plouă, plouă şi în inima mea, cam aşa cânta băietanul ăla de la Voltaj. Eiii, mare dreptate avea, că ne cam plouă nu numai prin inimă, prin gură, prin buzunare, prin case şi prin ce naiba ne-a mai rămas după ce ne-am păcălit votând guvernul Boc şi pe Băse. Cea mai tare vorbă a lui Băse a fost aia cu ”să fiţi mulţumiţi că nu a fost mai rău la inundaţiile astea”. M-a dat pe spate, dar nu s-a mulţumit numai cu atât, s-a mai luat şi de noi, ăştia care vărsăm cerneala tipografică pe oameni, şi nu numai pe oameni, ci şi pe politicienii ăştia de doi bani şi-un leu, aşa că s-a gândit el să-i certe pe jurnalişti că vorba aia, nu mai avea loc de ei. Măiiii jurnaliştilor, lăsaţi-l pe domnu preşedinte să umple şi el un sac cu nisip la digul de la Galaţi sau d-aiurea, măiiii jurnaliştilor, lăsaţi-l pe domnu preşedinte să rezolve criza din România, măiii jurnaliştilor, lăsaţi-l pe domnu preşedinte să-şi mai vadă şi el de familia lui, să mai îmbrace câte un costum naţional, nu de alta dar i-o ia înainte madam Udrea, care s-a dus pe unde s-a dus şi a apărut în costumul cu care a apărut. Poate n-o fi mai avut cu ce să se îmbrace săraca, şi probabil că şi geanta aia Vuiton s-o fi rupt. Plouă! Şi-o să mai plouă, peste noi, peste vieţile noastre, atât timp cât nu facem ceva. Ce? Nu ştiu, dar ceva trebuie să facem, pământul când nu mai poate înghiţi apa, o lasă p-afară şi ne inundă. Oare de ce noi, oamenii nu am putea face la fel, adică atunci când toată măgăria asta din politică nu ne mai lasă să trăim ca oamenii, s-o dăm afară, să-i inunde pe ei, pe îmbuibaţii ăştia care au bani de-i întorc cu furca, care se plimbă pe unde vor muşchii lor şi care îşi trimit odraslele la şcoli prin străinătate, plâng de rup pământul când copilaşul s-a dus naibii cu tot cu Bentley-ul sau cu ce naiba l-a mai dotat, şi care până la urmă ne fură de ne rup, pe principiul ”când plouă, nimeni nu ne vede”. Ba vedem, numai că nu avem ce face, doar atât ne-a mai rămas: să plângem, să ne plângem soarta, să plângem faptul că ne-am născut în România. E şi asta tot un fel de ploaie, numai că e din ochi!

Articole înrudite