Nici n-a fost şi nici nu va fi la noi, la români, nuntă fără sarmale, fără mămăligă şi mămăligari, fără zaibăr şi tării, fără lăutari, dar mai ales fără strigături şi, normal, fără strigători, ţipăruşi, ţâpuritori sau cum s-or mai fi chemând ei sau ele, în funcţie de zona în care au ales mirii să se „nenorocească”. Uite aşa, s-a întâmplat iar o nuntă pe la noi, nunta Elenei Băsescu şi a bărbatului ei care încă n-am reţinut dacă şi-a păstrat numele de familie sau a trecut şi el pe numele soţiei, de fapt ce mi-e Ionescu, ce mi-e Băsescu, ambele nume terminându-se în fatidicul „escu” care ne urmăreşte pe noi românii de zeci şi zeci de ani (vezi Ceauşescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu). Nuntă frumoasă, din câte spun unii şi alţii, vreo opt sute de invitaţi care n-au mâncat şi n-au băut mai mult de 75 de euroi de căciulă (cam cât o porţie de somon şi o baterie de Chianti undeva prin Amsterdam), dar care au avut parte şi de icre negre sau roşii, şi de sarmale cu mămăliguţă şi de fripturi făcute din toate animalele comestibile, şi tot felul de alte specialităţi, mai că-ţi vine să-ţi tragi şi tu o nuntă mai în fiecare weekend, nu de alta dar la preţul ăsta zic eu că mesenii au plecat chiar îmbuibaţi, ba cred că şi-au mai luat şi la pachet vreo două boabe de icre. După cum am văzut cu toţii, n-au lipsit nici „ţâpuritorii”, nici la cununia civilă, nici la cununia religioasă, că prin pădurile de la Snagov n-au mai avut loc de cei puşi de pază, deşi doamna Elena Băsescu declarase sus şi tare că nu există nicio pază specială pentru nunta ei. Þâpuitorii pro-Băsescu au avut locuri în primele rânduri, cam slăbuţi la capitolul amplificare, au cam fost acoperiţi de cei care strigau „Jos Băsescu” şi „Demisia”, cel puţin la Starea Civilă, unde de fapt le-a şi răspuns Băsescu: „După alegeri, după alegeri!”, asta însemnând oare că are vreun gând? Oricum, nici eu, deşi l-am tot criticat pe Băsescu atunci când a greşit şi poate că l-am lăudat prea puţin atunci când a făcut vreun lucru bun (sau poate că n-am văzut niciun lucru bun), vă spun cu mâna pe inimă că n-am fost de acord cu cei care protestau, lasă dom'le omu' să fie socru mic, lasă dom'le omu' să-şi îngroape morţii atunci când îi are, uită şi iartă-l măcar în momentele astea când încă se mai poate bucura de ceva sau invers, atunci când e îndurerat, şi protestează atunci când trebuie şi unde trebuie. N-am auzit pe nimeni să-l huiduie pe Videanu, sau pe mulţi alţii la fel de vinovaţi de sărăcirea românilor, ca să nu mai vorbim că adevăraţii vinovaţi (realizând probabil că ăsta e statutul lor de acum încolo) nici măcar n-au avut curajul să apară pe la cununia civilă, ba nici măcar pe la biserică la cununia religioasă, prezentându-se ca nişte adevăraţi mămăligari (sau mămăligăriţe, dacă o exista şi termenul ăsta) precum madam Udrea, doar la masa festivă, etalându-şi noile toalete doar în faţa celor din „lumea bună”, evitând astfel strigăturile.
