Da, numai pe la noi se întâmplă să auzi că un sinucigaş s-a gândit să nu plece singur pe lumea ailaltă şi să mai ia cu el încă cinci suflete. Numai pe la noi mai auzi că o mamă tânără de numai 17 ani şi-a omorât nou-născutul şi l-a ascuns prin şifonier. Numai pe la noi auzi că un preot (sau mai mulţi) este acuzat încă şi acum, după aproape douăzecişicinci de ani, că a fost turnător pe la Securitate pe vremea lui Ceaşcă. Oare de ce le-a trebuit atât de mult timp denunţătorilor de acum? Ori au apărut la iveală niscaiva interese legate de pământurile popii, ori n-o fi vrut popa să-i facă vreo înmormântare gratis sau mai ieftină, cine poate şti? Cert este că eu unul l-aş lua la întrebări mai degrabă pe denunţător decât pe popă. Ăla, popa, o fi greşit pe vremea lui, o fi încălcat poate chiar taina spovedaniei, dar dacă ai ştiut treaba asta şi ai tăcut timp de atâţia ani, eşti mai vinovat ca el. Numai pe la noi auzi că un litru de benzină costă mai mult decât oriunde în lume şi că asfaltarea sau construirea unui drum european costă mai mult de un milion de euro pe kilometrul aşternut. Păi, Mărgelatu făcea drumul de la Bucureşti la Viena călare în numai trei zile, sau eroii lui Ioan Chirilă mergeau ceva mai repede (probabil că nu se ospătau ca Florin Piersic), cert este că pe vremuri, pe drumuri neasfaltate, oamenii se duceau prin toată Europa, pe drumuri prăfuite, cu popasuri pe la hanuri, dar sigur, sigur, nu le intra roata de la căruţă în nici o groapă şi nici nu li se răsturna autocarul cu turişti. Deh, acum trăim în secolul vitezei, să vedeţi în ce viteză se vor face şi alegerile prezidenţiale anul ăsta, dar despre asta n-avem voie să vorbim, a început campania. Nu aia agricolă, că abia am sărbătorit Ziua Recoltei, o zi mai tristă şi mai fără cumpărători ca anul ăsta nici c-am mai văzut. Unde mai sunt mustăriile de pe vremuri, învelite în stuf şi papură, când mă ducea tata la un mic şi o halbă de must care pişca la limbă şi care îl costa doar câţiva firfirei din salariul lui destul de bun pe vremea aia comparativ cu preţurile din piaţă? Păi, anul ăsta, un mic pare a fi cam mare pentru buzunarul românului, ţinând cont că îl găseşti ori la doi lei, ori la doi lei şi cincizeci de bani, fără muştar şi pâine sau cu totul. Ca să nu mai vorbim că mustul e mai scump decât vinul de la orice cârciumă de cartier, unde bei un vin (chiar dacă unii spun că e făcut din surcele sau din nu mai ştiu eu ce chimicale) cu doar un leu halba de juma' de kil. Şi dacă vrei îţi mai bagă şi un adaus de chimicale, adică un strop de suc ”natural” de portocale sau de ce fruct o mai fi ăla ”tutifresh”. Şi, tot aşa, numai pe la noi se întâmplă să auzi că unii îşi bat copiii şi că a intervenit UNICEF-ul pentru a stopa asta. Oare câţi dintre noi nu au luat o ”bătăiţă” de la părinţii care la rândul lor au învăţat că ”bătaia este ruptă din rai”?
