Ce se întâmplă în aceste zile la nivel naţional legat de alegerile prezidenţiale depăşeşte nivelul raţionalului. Trecând peste faptul că avem, din nou, o căruţă de personaje, care de care mai pestriţe, ce aspiră la cea mai înaltă funcţie în stat, nu poţi să nu remarci că niciunul, dar niciunul dintre cei înscrişi în această cursă nu are un mesaj coerent şi clar către electorat. Se promit lucruri ce nu intră în atribuţiile preşedinteului României, de pildă formarea unei noi majorităţi parlamentare după alegerile prezidenţiale, ceea ce este nu numai o inepţie, ci ar fi şi o flagrantă încălcare a legii fundamentale. Nu mai spun că, dacă s-ar întâmpla aşa ceva, respectivul nu ar fi cu nimic mai prejos decât Băsescu, atât de blamat de mai toată lumea pentru că este un preşedinte jucător. Deranjant este că majoritatea celor înscrişi în cursa prezidenţială nu au absolut nicio şansă de a intra în turul doi, fiind în bună parte necunoscuţi electoratului, ceea ce te faci evident să te întrebi de ce ne mai stresează cu prezenţa lor. Desigur, este dreptul lor să îşi înscrie numele pe buletinele de vot, atât timp cât au obţinut semnăturile necesare, dar parcă după un sfert de secol de democraţie ar fi trebuit să evoluăm, să nu transformăm cursa prezidenţială într-un soi de circ ieftin, în care tot soiul de paiaţe îşi fac apariţia meteoric, pentru a reapărea după câţiva ani, de data aceasta în postura de inculpaţi în dosare de corupţie. Exemplul cel mai la îndemână este Nati Meir, dar lista poate continua. O cale simplă pentru a elimina această aiureală este impunerea unei limite minime de un milion de semnături pentru a putea candida sau un prag electoral de, să zicem, 5% pentru fiecare partid care doreşte să aibă un candidat la alegerile prezidenţiale.
De săptămâni bune suntem bombardaţi de tot soiul de reclame pe reţelele de socializare ale unor candidaţi ce fac promisiuni doar de dragul a se afla în treabă. Toată treaba asta a devenit efectiv dezgustătoare, mai ales că aproape niciunul dintre cei care aspiră la funcţia de preşedinte al României nu a făcut ceva care să îl recomande măcar pe departe pentru a se instala la şefia statului. Mai mult decât atât, unii dintrei ei au deja probleme cu legea sau ar putea avea. Dacă e să ne referim doar la principalii favoriţi, asupra lui Johannis planează suspiciunea de conflict de interese, iar Ponta, după episodul cu plagiatul şi încercarea absolut jenantă de a muşamaliza totul, candidează din partea unui partid în care a explodat un nou scandal de megacorupţie, fiind vorba de cel legat de licenţele Microsoft. Una peste alta, nu ai pe cine să pui ştampila, veşnica noastră problemă, iar principalul pericol este că, dacă vor fi aleşi, unii dintre prezidenţiabili vor deveni marionete ale propriile partide, PSD-ul fiind vârf de lance la acest capitol. Singura soluţie viabilă pare să fie în momentul de faţă revenirea la monarhia constituţională şi poate astfel vom reuşi să realipim şi Basarabia furată de sovietici.
