Da, suntem un popor îndobitocit şi nu dăm deloc semne că vrem să ne revenim. Mi-am propus să nu mă mai enervez şi să nu mai pun la suflet nimic din ceea ce nu are legătură directă cu mine şi cu cei dragi mie. Numai că... nu pot. Nu pot să fiu indiferentă la ceea ce se întâmplă în jurul meu şi, deşi e clar că nu-mi face bine să mă consum pentru toate nimicurile, tot nu mă pot împiedica să mă revolt când văd câtă indiferenţă, lipsă de interes şi delăsare e în jur.
M-am născut în Galaţi, am crescut aici, aici m-am căsătorit, mi-am făcut casă şi am adus pe lume un copil. Muncesc de aproape 25 de ani şi n-am întins mâna la nimeni, nu m-am căciulit la nimeni pentru nimic şi nici nu m-am îmbogăţit. Am trăt şi bine şi rău şi n-am ascuns nici una, nici alta. Am avut şi am prieteni şi duşmani, ca tot omul. Cunosc multă lume: pe unii îi plac, pe alţii, nu. Aşa e în fire lucrurilor. Pe toţi, însă, îi respect prin ceea ce spun şi ceea ce fac. Asta nu mă împiedică, însă, să spun ceea ce gândesc atunci când un lucru mi se pare aiurea. Nu mă agit să le impun şi altora punctul meu de vedere, dar nici nu pot fi indiferentă când văd oameni care nu ştiu pe ce lume trăiesc, dar au opinii ferme, pe care însă nu le pot justifica.
Am mai spus şi o repet: nu mă văd trăind în altă parte decât aici. E drept, mi-ar plăcea să pot trăi într-o zonă muntoasă, într-o pensiune de care să mă ocup personal. E visul meu, un vis absolut irealizabil dat fiind faptul că nu aş putea avea niciodată banii pentru materializarea acestui vis. Aşadar, nu mă văd trăind altundeva decât în acest oraş. Aici cunosc locurile şi mulţi oameni. De aceea nu-mi poate fi indiferent cum arată acest oraş şi ce fel evoluează el. Anul acesta, la fel ca acum patru ani, ca acum opt ani... are şansa de a se relansa. Totul este posibil dacă se doreşte. Dar cine îşi doreşte?! Declarativ... toţi! Ca în toate domeniile, teoria e beton, dar practica ne omoară.
Logic, schimbarea o poate aduce un om de calitate care are o echipă de foarte mare calitate. Dar cine poate fi acest om? Ne-am pus această întrebare şi acum patru ani, când toţi spuneau că Nicolae nu mai trebuie lăsat să conducă oraşul. Alternativele - cele viabile, nu „iepuraşii” - erau puţine şi neconvingătoare. Acum, după patru ani, ajung la concluzia că am avut noroc pentru că l-am avut pe Nicolae. Na, că am ajuns să o spun şi pe asta! Eu, care m-am luptat cu Nicolae tot anul 2007 şi câteva luni din 2008, recunosc faptul că altul mai bun n-am putut alege. Că n-am avut de unde! Anul acesta se anunţă o luptă strânsă, între doi candidaţi cu şanse mari. Eu ştiu ce voi vota, dar am încercat să aflu şi cam care e „vocea străzii”. Stupoare: lumea nu citeşte, nu se uită la TV şi oamenii pur şi simplu nu sunt interesaţi de subiect decât dacă li se bagă degetele în ochi şi ceva în traistă.
Zilele trecute am rămas pur şi simplu şocată să aud din gura unui angajat al unei societăţi care trăieşte din banii mie şi ai Primăriei că nu ştie mai nimic despre cei doi candidaţi, dar pe unul îl cunoaşte personal, că s-a întâlnit cu el în piaţă şi au făcut poză, pe care i-au adus-o unii acasă, cu autograf pe ea. Pe el îl va vota! Ce dacă nu ştie ce-i de capul lui? Parcă de celălalt ştie?!
Vom avea soarta pe care ne-o croim. Amin!
