Abia am scăpat de ploi torenţiale, o tornadă sau ciclon mediteranean, cum au spus specialiştii, viituri şi inundaţii, că acum canicula ia locul lor. Şi, din ce spun cei de la Meteo, chiar dacă a plouat de nu se mai poate, tot de secetă vom avea parte în cea mai mare parte a verii. Şi, ca de fiecare dată când se schimbă anotimpurile şi vremea ia întorsături extreme, plouă cu tot felul de comunicate de la tot felul de ministere. Pe lângă neputinţa autorităţilor de a se adapta fiecărui fenomen în parte, acolo unde pot face ceva - că sunt şi situaţii în care doar se pot evalua pagubele -, poate ar fi timpul să recunoaştem că începem să plătim greşelile făcute de alte generaţii şi continuate de toate. Nimic, dar absolut nimic nu mai pare normal când e vorba de vreme.
La nivel mic, multe lucruri nu se pot face. Ecologişti, cu ale lor ameninţări apocaliptice legate de impactul pe care lumea civilizată îl are asupra mediului, sunt în general ignoraţi. Ici-colo se mai leagă unii cu lanţuri, încercând să protejeze anumite areale naturale, dar în majoritatea cazurilor sunt mai degrabă consideraţi bizari şi atât. Dar până la schimbarea politicilor economice mondiale, cât ar fi el viscolul de viscol, iarna, lipsa de parazăpezi, antiderapant sau utilaje nu are nicio scuză. Adică nu e destul că vremea o ia razna, dar dacă se mai stă şi cu mâinile în sân, raportând doar pe hârtii lucruri nefăcute, asta nu ţine de o conspiraţie mondială.
La fel cu inundaţiile. Ploile torenţiale, viiturile... nu pot fi controlate. Dar nici să laşi în continuare oamenii să stea cu locuinţele în zona inundabilă nu e logic. La fel cum este ilogic să nu repari, tu, statule, toate digurile sau să construieşti altele în zone unde e clar că este nevoie. La capitolul ăsta gălăţenii nu au uitat că în 2010 doar un dig artificial adus din Bucureşti a salvat o parte a oraşului. Atunci s-au făcut promisiuni măreţe că se va construi sau măcar întări ditamai digul în zona afectată. Evident că nu s-a întâmplat nimic şi peste ani, când e clar că va mai ajunge Dunărea la cote şi mai mari, atunci, indiferent de avântul tehnologic, tot la saci de nisip vom ajunge. Aşa că poate ar fi cazul să nu ne mai mirăm de fenomenele extreme deoarece prin frecvenţa lor din ultimii ani au devenit normale. Şi poate că nu ar fi rău să se ia ce măsuri se pot lua acum, nu când dezastrul e inevitabil.
