Lucrurile nu se îndreaptă deloc în direcţia bună, în special în ceea ce priveşte mersul economiei. Un recent sondaj a scos la iveală faptul că românii l-ar dori înapoi la conducerea ţării pe Ceauşescu, ceea ce spune multe despre nivelul de sărăcie în care se zbate majoritatea românilor. Nu e vorba neaparat de a-l aduce pe personajul amintit la conducere, cât de protecţia pe care o oferea statul pe vremea răposatului. Oamenii vor să ştie că, după ce termină o facultate, copiii lor au unde se angaja, fără să încerce ani în şir să se prindă pe la un privat, care îşi bate joc de ei. Pe de altă parte, bună parte din cei care muncesc la stat se fac că prestează o activitate pentru un salariu de mizerie, astfel că avem parte de servicii pe măsură. Este definiţia democraţiei prost înţelese, unde fiecare face cam ce vrea şi îl duce capul. Sectorul privat este o bătăie de joc cum rar se poate vedea în altă ţară europeană. Majoritatea întreprinzătorilor îşi muncesc angajaţii de dimineaţă până seara pe doi lei, nu plătesc contribuţii la stat, iar dacă o fac este pentru că riscă dosare penale pentru evaziune fiscală. Pseudopoliticienii, pentru că altceva nu avem, se întrec în comiterea de infracţiuni de corupţie, iar viteza cu care cei din Parlament ajung la mititica în ultima vreme ne spune, din nou, multe despre halul în care am ajuns la nivel politic. Mi se face greaţă când aud câte un astfel de personaj vorbind pe diverse canale media despre pensii, nivel de trai, mărirea salariului minim pe economie şi alte asemenea subiecte de importanţă majoră. Şi asta pentru că nu cred o vorbă despre ce spun nici măcar ei, ci doar toarnă un discurs probabil dinainte învăţat doar ca să treacă timpul şi să mai bifeze o apariţie inutilă în spaţiul public. Penibilul a atins cote absolut inimaginabile, mai ales când îi vezi pe unii politicieni scăpaţi de arest prin urechile acului că se laudă cu asta, deşi acest aspect nu reprezintă mare lucru în economia unui proces penal, unde doar decizia finală stabileşte dacă respectivul va ajunge după gratii sau nu. Ne îndreptăm încet-încet spre marginea prăpastiei, dacă nu cumva am ajuns acolo, şi primii care vor plăti vor fi chiar cei de la conducerea ţării. E suficient să ne uităm la Grecia, unde mulţimea furioasă a bătut miniştrii în piaţa publică, iar bodyguarzii nu au putut face nimic pentru a-i feri de oameni. În aroganţa şi prostia lor, mulţi dintre cei care se află în diverse posturi de conducere din stat cred că nu li se poate întâmpla nimic, dar istoria ne arată că o pot păţi destul de rău dacă lucrurile nu se vor schimba radical în următoarea perioadă. Şi nu mă refer aici la încarcerarea pentru porcăriile în care s-au implicat, ci la linşajul public. Semnalele sunt vizibile deja în multe zone din ţară şi cred că nu va dura mult până când undeva se va ivi scânteia care va aprinde masele. Nu îmi doresc aşa ceva, dar cred că nu mai putem continua de aceeaşi manieră, iar sistemul trebuie reformat de la temelii dacă e să mai sperăm la ceva bun pentru ziua de mâine.
