Că politica practicată de personajele care se adună degeaba prin Casa Poporului - pardon, Palatul Parlamentului! - este mai degrabă un circ decât o activitate folositoare ţării, o ştim cu toţii, de foarte multă vreme. Că aleşii noştri îşi văd mai curând de interesele proprii decât de cele ale noastre, iarăşi o ştim. Că fiecare partid care s-a perindat pe la putere şi prin opoziţie a trâmbiţat o sumedenie de soluţii lozincarde la toate, dar absolut toate probleme acestei naţii oropsite cu politicieni prea mulţi şi prea incompetenţi, o ştim la fel de bine.
Ultima acţiune a actualei opoziţii, în frunte cu partidul condus de „micul Titulescu” care dansa mai deunăzi pe mese la sindrofiile tinerilor pesedei, adicătelea depunerea noii eterne şi fascinante moţiuni de cenzură, nu face altceva decât să ilustreze toate lucrurile pe care le-am enumerat mai sus. N-am nimic împotriva unei moţiuni de cenzură la adresa guvernanţilor din cabinetul Boc al-nu-ştiu-câtelea, că n-am observat să fi făcut cine ştie câte lucruri bune de când au fost plantaţi în scaune, dar nici nu pricep rostul unei moţiuni care nu vrea decât să arate cât de capabil este pesedeul revigorat cu sânge tânăr, aşa cum se auto-arată cu degetul respectivul partid, şi să propulseze în fotoliile de la Palatul Victoria o echipă mai falnică, mai dinamică, mai dârză, mai vitează şi mai înţeleaptă decât tot ce a putut vedea ţara asta până acum. Să fim serioşi, cine mai crede ceva din ce zic acum politicienii, indiferent din ce porţiune a curcubeului politic ar face parte aceştia? Păi cum să-l crezi pe distinsul Victoraş Ponta când promite că salariile bugetarilor vor reveni la nivelul de dinaintea faimoaselor reduceri aplicate de Boc et comp, că pensiile vor creşte în continuare, ba chiar mai voioase decât alde Prâslea cel Voinic şi Făt-Frumos, că impozitele pe salariile vor deveni tot mai mici şi mai mici, că preţurile din rafturile magazinelor vor îngheţa de spaima lui Victoraş cel Viteaz? Ar fi minunat să avem parte de asemenea minuni (că altfel nu pot fi categorisite declaraţiile şefului PSD), dar ca să-l readucem cu picioarele pe pământ pe onor-parlamentarul cu pricina, ar trebui să-l întrebăm un singur lucru: cu ce bani se vor pune în aplicare toate acestea? Cumva cu banii pe care i-am împrumutat deja de la FMI şi pe care îi vom da înapoi până la calendele greceşti? N-ar fi mai bine să facem asta cu banii pe care i-au făcut dispăruţi indivizii perindaţi pe scena politichiei româneşti de vreo douăzeci de ani încoace? Că sigur sunt destui, dacă nu cumva chiar mai mulţi decât cei împrumutaţi de la FMI...
Ultima acţiune a actualei opoziţii, în frunte cu partidul condus de „micul Titulescu” care dansa mai deunăzi pe mese la sindrofiile tinerilor pesedei, adicătelea depunerea noii eterne şi fascinante moţiuni de cenzură, nu face altceva decât să ilustreze toate lucrurile pe care le-am enumerat mai sus. N-am nimic împotriva unei moţiuni de cenzură la adresa guvernanţilor din cabinetul Boc al-nu-ştiu-câtelea, că n-am observat să fi făcut cine ştie câte lucruri bune de când au fost plantaţi în scaune, dar nici nu pricep rostul unei moţiuni care nu vrea decât să arate cât de capabil este pesedeul revigorat cu sânge tânăr, aşa cum se auto-arată cu degetul respectivul partid, şi să propulseze în fotoliile de la Palatul Victoria o echipă mai falnică, mai dinamică, mai dârză, mai vitează şi mai înţeleaptă decât tot ce a putut vedea ţara asta până acum. Să fim serioşi, cine mai crede ceva din ce zic acum politicienii, indiferent din ce porţiune a curcubeului politic ar face parte aceştia? Păi cum să-l crezi pe distinsul Victoraş Ponta când promite că salariile bugetarilor vor reveni la nivelul de dinaintea faimoaselor reduceri aplicate de Boc et comp, că pensiile vor creşte în continuare, ba chiar mai voioase decât alde Prâslea cel Voinic şi Făt-Frumos, că impozitele pe salariile vor deveni tot mai mici şi mai mici, că preţurile din rafturile magazinelor vor îngheţa de spaima lui Victoraş cel Viteaz? Ar fi minunat să avem parte de asemenea minuni (că altfel nu pot fi categorisite declaraţiile şefului PSD), dar ca să-l readucem cu picioarele pe pământ pe onor-parlamentarul cu pricina, ar trebui să-l întrebăm un singur lucru: cu ce bani se vor pune în aplicare toate acestea? Cumva cu banii pe care i-am împrumutat deja de la FMI şi pe care îi vom da înapoi până la calendele greceşti? N-ar fi mai bine să facem asta cu banii pe care i-au făcut dispăruţi indivizii perindaţi pe scena politichiei româneşti de vreo douăzeci de ani încoace? Că sigur sunt destui, dacă nu cumva chiar mai mulţi decât cei împrumutaţi de la FMI...
