S-au împlinit deja 70 de ani de când armata română elibera oraşul Carei de sub ocupaţia nazistă, alungând peste hotare şi ultima cizmă de hitlerist. Aşa că pe 25 octombrie am sărbătorit cu toţii Ziua Armatei Române, jertfa celor peste opt sute de mii de ostaşi români care şi-au dat viaţa sau au fost răniţi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Dar să nu-i uităm nici pe cei care au murit apărând teritoriul României sau interesele acesteia în Războiul de Independenţă din 1877 sau în primul Război Mondial şi, mai nou, prin misiunile din Irak, Afganistan sau prin ţările din Africa. Că la ceremonia care a avut loc la Carei preşedintele Traian Băsescu l-a ignorat pe primul ministru Victor Ponta şi pe ceilalţi miniştri care îl însoţeau, dând mâna doar cu autorităţile locale, nu cred că mai miră pe nimeni, „dragostea” dintre ei e ştiută de toată lumea. Numai că nu înţeleg de ce măcar în asemenea momente nu pot fi şi ei ca toţi oamenii, să se bucure într-adevăr de o sărbătoare a poporului român. Bine măcar că ne-am putut bucura cu toţii de performanţa Simonei Halep, un moment care, chiar dacă nu s-a încheiat cu victoria acesteia asupra Serenei Williams, ne-a demonstrat tuturor că încă mai sunt şanse pentru sportul românesc. Oricum, Simona a ajuns undeva unde mulţi sportivi ar vrea să ajungă, atrăgându-şi simpatia şi admiraţia tuturor fanilor tenisului din întreaga lume prin jocul ei, dar mai ales prin fair-play-ul arătat de ea atunci când în jocul cu Ivanovic nu s-a lăsat bătută la zero, putând astfel să o trimită acasă pe Serena Williams. Bravo Simona! Un alt moment aşteptat de români zilele acestea este Ziua Recoltei, care se desfăşoară între 26-28 octombrie, umplând pieţele cu gospodinele în căutare de produse mai ieftine pentru cămările lor. Dar nu numai cu gospodine, ci şi cu soţii acestora în căutare de nişte mititei-rotofei şi o cană-două de must. Că doar n-or fi buni doar la cărat paporniţele cu gogoşari. Preţurile însă să nu credeţi că sunt mai mici decât în restul lunilor, nu mai este obiceiul ca de Ziua Recoltei producătorul să lase ceva mai ieftin, nu de alta, dar şi să faci agricultură costă în zilele noastre, aşa că de unde să-şi scoată ţăranul banii investiţi dacă nu din buzunarele orăşeanului care precum greierele din fabulă a cântat toată vara. Că de fonduri europene, după cum îi zice prin reclama aia Victor Rebengiuc, nu prea se atinge tot ţăranul, pentru fondurile alea trebuie o grămadă de hârţogărie, niscaiva şpagă şi mult timp pentru alergătura dintre ogor şi birourile de unde ar trebui să obţină bănişorii. Aşa că, de cele mai multe ori, ţăranul se lasă păgubaş şi face şi el agricultură cu ce poate, obţinând ce-o vrea Domnul şi vânzând ce-a obţinut pe cât s-o putea mai mult. Bucurându-se de moment!
