„A venit vacanţa, cu trenu' de Franţa” - cam aşa cântam fără să ştim de ce când eram mici copii. Că doar nu mergeam nici în Franţa, şi nici părinţii noştri contemporani cu Dej sau Ceauşescu nu-şi permiteau să ne ducă în vacanţă mai departe de Lacu Sărat de la Brăila sau, dacă tata ieşea „fruntaş în întrecerea socialistă” şi pe lângă tinicheaua aia de medalie pusă în cutie de plastic mai primea şi un bilet la Sovata sau la Băile Felix sau pe la Tuşnad, mai vedeam şi noi „lumea”. Şi se cam plimbau oamenii, cu căţel, cu purcel, cu doi-trei copii după ei, mai prin toată ţara, se distrau de minune şi chiar dacă pe vremurile alea nu erau pamperşi să-i pui lu' ăla micu', ţin minte că scotea tata oliţa emailată (că alea de plastic încă nu apăruseră) şi ne descurcam până la destinaţie. Dar nu despre vacanţele copilăriei e vorba acum, e vorba că uite na, beleaua, politicienii noştri, după o atât de obositoare campanie electorală, după atâtea emoţii după nişte alegeri locale, în loc să-şi ia şi ei o atât de necesară vacanţă, nu se lasă şi se ceartă la toate nivelele şi la toate nivelurile, făcând să pară vara asta mai fierbinte decât ar fi. Păi, se ceartă Băse cu Ponta care să plece la Bruxelles (or fi auzit că s-a ieftinit varza de Bruxelles şi vor să-şi facă aprovizionarea de toamnă-iarnă?), că au dreptate amândoi, s-ar putea, că doar nu s-au găsit doi precupeţi la aceeaşi tarabă (sau mă-nşel eu?) cu aceleaşi mărfuri şi cu aceleaşi preţuri dar doar cu un singur, mititel şi nebăgat în seamă de nimeni scăunel? De ce Doamne iartă-mă n-au făcut şi un referendum pe chestia asta, nu de alta, poate mai ieşeam şi noi românii la un mic şi la o bere gratis din partea unuia sau a celuilalt. Până una-alta, eu unul cred că e vorba doar despre unde vor să-şi facă vacanţa ori Băse ori Ponta şi dilema e doar cine le dă insigna aia cu „fruntaş în întrecerea la viteză”, că la muncă şi la a face bine poporului român încă nu s-au inventat insigne pentru ei. Şi, tot până una-alta, noi cui rămânem, că ăstora le arde de vacanţe până la urmă. Deja nu se mai vorbeşte de Roşia Montană, deja nu se mai vorbeşte de Cuprumin, de ArcelorMittal, de şantierul naval gălăţean, de industria de aluminiu, singurul loc într-adevăr fierbinte la ora actuală fiind în sânul Partidului Democrat Liberal, loc care clocoteşte mai ceva decât vulcanii noroioşi de la Pâclele Mici, stropind cu noroi în toate părţile (a se vedea sânii stropiţi cu noroi pdl). În tot acest timp ce ne rămâne nouă, românilor, de făcut? Hai să ne luăm şi noi vacanţă, cu ceva speranţe, să aşteptăm şi să ne bucurăm când îi vom vedea pe noii noştri aleşi pe undeva pe la Saint-Tropez, nu de alta dar odată cu marile speranţe noi nu uităm că vine ... toamna, atunci când, inspiraţi de Eminescu, vom spune şi noi: Ce te legeni, lotrule,/ cu voturile la pământ?/ Fără ploaie fără vânt,/TU NU TE ÞII DE CUVÂNT! (sau nu!).
