La sfârşitul săptămânii trecue, procurorii DIICOT Galaţi au reţinut o grupare de contrabandişti, printre care se numără şi doi poliţişti de frontieră. Aş vrea să pot spune că este o surpriză, dar amestecul oamenilor legii în contrabanda cu ţigări a devenit de mult un fenomen. Nu mai spun că poliţiştii nu s-au mulţumit doar să fie complici la fărădelegile infractorilor, ci au lucrat cot la cot cu aceştia, transportând chiar ei ţigările de contrabandă. Cred că orice alt comentariu e de prisos vizavi de situaţia în care s-a ajuns. Este de înţeles că situaţia economică este grea, mult mai grea decât în 2008, când criza a început să îşi facă simţite efectele şi la noi, iar salariile poliţiştilor de rând nu le acoperă de multe ori nevoile familiale, dar parcă e prea de tot. Un alt poliţist de frontieră a fost surprins anul trecut cu sacii de ţigări în portbagaj, iar pe acest fundal, clanurile interlope îşi dispută teritoriul cu săbiile şi pistoalele în plină stradă. Acum doi ani scriam de un colecţionar de obiecte de artă, care s-a dus la Poliţie pentru a reclama furtul unor piese de colecţie, iar poliţiştii care îi instrumentau cazul i-au spus verde în faţă că ştiu cine e hoţul, dar vor şi ei o parte din „pradă” ca să îi recupereze bunurile. Unul dintre poliţişti este şi acum după gratii, însă gestul unora ca el este perceput de opinia publică ca atitudinea majorităţii celor care poartă uniformă. Doi poliţişti au jefuit în plină zi contrabandiştii de ţigări, după ce au intrat peste ei în plină zi cu pistolele din dotare. Nu este o imagine tocmai bună vizavi de ce ar trebui să reprezinte poliţistul în comunitatea locală. Rezultatul este uşor de contabilizat. Neîncrederea oamenilor în oamenii legii şi justiţie are drept efect imediat justiţia făcută la colţul străzii. De ce să dai hoţul de buzunare pe mâna Poliţiei, dacă oricum scapă fără închisoare? Nu mai bine îi tragi o scatoalcă, să o ţină minte cât o trăi? De ce să îţi reclami vecinul pentru că dă muzica tare, când îi poţi înţepa cauciucurile la maşină? Am văzut aceste lucruri din ce în ce mai des în ultima perioadă şi cred că efectele lor se vor accentua în anii ce vin. Oamenii vor ca cei care încalcă legea să înţeleagă clar că nu îi mai pot păgubi sau, mai rău, chiar vătăma, fără să fie traşi la răspundere. Iar pentru asta nu mai au încredere în poliţişti, procurori şi judecători că o pot face. Este greu de crezut că se întâmpla aşa ceva, dar este cât se poate de real, ce-i drept la un nivel, deocamdată, destul de mic. Nu văd, din păcate, să existe o preocupare a celor care conduc aceste structuri pentru a preveni fenomenul. Asistăm doar la combaterea efectelor, lucru pe care îl facem de peste 20 de ani, deşi se vede cu ochiul liber că sistemul scârţâie din toate încheieturile. Dacă lucrurile nu se vor schimba fundamental în următoarea perioadă, mi-e teamă că vom avea parte doar de justiţie de tipul „ochi pentru ochi, dintre pentru dinte”.
