Românul este multe lucruri, dar cu siguranţă prost nu e. Inteligenţa şi intuiţia cu care Dumnezeu a înzestrat naţia noastră nu sunt întotdeuna folosite pentru ceea ce cu adevărat contează. În ultimii ani constat că cele două calităţi de care vorbeam au fost practic subjugate unui vechi inamic al omului: lăcomia. Unii dintre noi nu se mulţumesc cu ce au, deşi avuţia ar fi suficientă să întreţină câteva generaţii. E nevoie de mai mult, şi mai mult, până când respectivii constată că au depăşit limita rău de tot. Vorbim de limita bunului simţ şi, nu în ultimul rând, limita legii. Când vezi foşti miniştri că discută în biroul lor de o mită de milioane de euro, cum ar fi cazul lui Tudor Chiuariu, nu te poţi abţine să nu te întrebi dacă aceşti oameni sunt sănătoşi mintal. De fapt, e vorba de binecunoscuta lăcomie, care îi mână pe mulţi dintre noi pe drumuri de cele mai multe ori certate cu legea. Personaje care nu s-au remarcat cu absolut nimic în serviciul cetăţeanului, au acumulat averi impresionante, pe care nu le pot justifica sub nicio formă. Reglementările privind confiscarea specială şi confiscarea extinsă nu puteau veni într-un moment mai oportun pentru cei care şi-au clădit averile pe hoţii, evaziune fiscală şi corupţie. Lucrurile se leagă, pentru că fenomenul corupţiei nu afectează numai clasa politică, ci în egală măsură şi mediul de afaceri. Avem zeci de mii de aşa zişi administratori de firme, care au deschis o societate cu bani obţinuţi din infracţiuni comise în afara ţării sau au dezvoltat un business prin eludarea statului. Ei nu vor aprecia niciodată oamenii care lucrează pentru ei pentru că nu au mentalitatea să facă acest lucru. Când porneşti o afacere de la zero, când te loveşti de tarele sistemului şi reuşeşti să le depăşeşti prin spirit antreprenorial, te poţi numi cu adevărat întreprinzător sau om de afaceri. Din fericire pentru noi, paşi importanţi s-au făcut în ultima perioadă pentru această zgură din politică şi mediul de afaceri să fie treptat eliminată. Până când nu vom avea o bază sănătoasă de plecare, nu vom face decât să eşuăm lamentabil în diverse stadii ale unui proiect sau altul. Cât timp Guvernul va continua să emită ordonanţe de urgenţă cu dedicaţie, pentru a favoriza un grup de interese sau altul, cei care cu adevărat sunt antreprenori în România, vor avea de suferit şi odată cu ei şi cei care lucrează în firmele lor. Nu e cazul să ne îmbătăm cu apă rece. Corupţia nu va dispărea niciodată, dar cu siguranţă va putea fi adusă la un nivel rezonabil, care să permită dezvoltarea societăţii. Nu este nimic rău în aţi dori să ai cât mai multe, să ştii cât mai multe şi să le şi obţii, dar lăcomia fără limite a avut întotdeuna un sfârşit previzibil. Nu mai puteam doar spera că vom avea înţelepciunea să facem ceva împotriva celor care de zeci de ani ne fură şi batjocoresc sub diferite forme. E cazul să şi acţionăm la momentul oportun, pentru că iniţiativa fără punere în practică este ca o garnitură de tren fără locomotivă.
