De câteva luni, o bună parte dintre firmele gălăţene reuşesc din ce în ce mai greu să încaseze bani pentru serviciile pe care le prestează, iar rezultatul poate fi uşor anticipat. Chiar dacă nişa pe care activează este extrem de profitabilă, lipsa de lichidităţi din piaţă le împinge, încet-încet, spre faliment. Nu este o perspectivă deloc plăcută, pentru că zeci de mii de firme s-au închis deja de la momentul când criza financiară şi-a făcut simţită prezenţa, iar asta ar însemna desfiinţarea a numeroase locuri de muncă. Se tot vorbeşte de eficientizarea activităţii, dar aproape deloc de problema socială uriaşă creată de trimiterea în şomaj a mii de oameni. Pentru ei nu există decât două alternative. Fie să îşi găsească un nou loc de muncă, ceea ce este extrem de dificil în momentul de faţă, fie să eludeze legea, iar ultima variantă se dovedeşte din ce în ce mai viabilă. În lipsa unor măsuri care să concentreze forţa de muncă spre zone unde poate fi folosită, foştii angajaţi nu au de ales decât să presteze diverse activităţi la negru pentru a putea asigura supravieţuirea lor şi a familiei. Este o perspectivă deloc plăcută, dar este singura preferabilă în momentul de faţă. Statul este incapabil să genereze un set de măsuri menite să deblocheze economia, iar oamenii trebuie să facă ceva ca să trăiască. Infracţionalitatea a crescut alarmant, în special pe partea de evaziune fiscală şi culmea este că asta este singura supapă prin care economia poate respira. Fără economia la negru totul s-ar prăbuşi ca un castel de cărţi în bătaia vântului, iar singurele venituri care au rămas sigure sunt pensiile. Dacă s-ar face o statistică vizavi de procentul în care pensionarii au ajuns să îşi susţină familia, în care mulţi membri muncesc, cred că şocul ar fi de proporţii. Este o realitate ce nu poate fi ignorată şi doar pornind de la aceste fapte se poate construi ceva. Problema nu este că nu ar exista soluţii, ci că nu are cine să le genereze. Nu vreau să mai intru într-o nouă discuţie despre incapacitatea clasei politice de a produce oameni care să ştie cu ce se mănâncă economia, ci mai degrabă să subliniez ceea ce începe să devină evident pentru toată lumea. Economia se va autoregla finalmente, dacă bineînţees nu se vor găsi câţiva pseudopoliticieni care să distrugă şi ce a mai rămas. Asta înseamnă însă că va mai curge multă apă pe Dunăre până vom reuşi să depăşim momentul dificil. Asta a fost şi va fi întotdeuna diferenţa între noi şi Occident, care indiferent de cât de praf sunt politicienii, a reuşit mereu să aleagă oamenii potriviţi în funcţiile esenţiale pentru bunul mers al economiei. Întotdeauna va exista alternativa emigrării, dar nici în afară lucrurile nu stau prea roz în ultima perioadă, aşa că rămâne ca fiecare să se descurce cum poate aici. Asta înseamnă o nouă generaţie de întreprinzători, care vor şti mai multe despre eludarea legii decât despre afaceri pentru că altfel nu ar avea cum să supravieţuiască în piaţă.
