Deşi au trecut mai bine de şapte luni de la alegerile locale, autorităţile nu mişcă un deget pentru atragerea de investitori, pentru crearea de locuri de muncă şi pentru alinierea municipiului de la malul Dunării în rândul oraşelor civilizate ale Uniunii Europene. Noul Galaţi al primarului Marius Stan este la fel de prăfuit ca cel al eternului primar Dumitru Nicolae, un oraş îmbătrânit, lipsit de perspectivă, obosit, care parcă aşteaptă mai degrabă să îşi dea duhul decât să primească o resuscitare. Investitorii anunţaţi cu surle şi trâmbiţe în campania electorală seamănă mai mult cu nişte personaje de basm, întrucât niciunul dintre potenţii oameni de afaceri, despre care vuiau staff-urile de campanie, nu au investit vreun leu în săracul oraş bogat de la malul Dunării. Dincolo de vorbe, promisiuni şi multă teorie, gălăţenilor nu li s-a oferit nimic palpabil, până în acest moment. Autorităţile se bat să ridice mall-uri, să organizeze diferite competiţii sportive de înalt rang, să ofere gălăţenilor tot felul de pomeni (pe care oamenii, din păcate, nici măcar nu au demnitatea să le refuze), în timp ce oraşul se duce, încet, dar sigur, de râpă. Gălăţenii se vor putea mândri cu un mall adevărat, cu o sală de cinema sau cu faptul că vor fi gazda unei mega-gale de box, dar, în schimb, ei nu vor câştiga nimic care să le asigure un trai mai bun. Vor rămâne la fel de săraci, şomeri, cu buzunarele goale şi îndatoraţi până peste cap la bănci ori la stat. Vor rămâne aceleaşi oi negre ale Regiunii Sud-Est, arătate cu degetul atunci când statisticile privind şomajul, atragerea de investiţii sau accesarea de fonduri europene ne vor situa, din nou, în coada clasamentului.
Autorităţile municipale şi judeţene s-au obişnuit, de-a lungul timpului, să dea vina pe greaua moştenire. Plătesc sume halucinante pe tot felul de audituri, care, în final, oricum nu vor produce mari schimbări, dacă ţinem cont de faptul că cei mai mulţi dintre funcţionarii cu putere de decizie din Primărie sau Consiliul Judeţului sunt susţinuţi de aceleaşi nume influente din politica gălăţeană, care au deţinut controlul şi au subjugat instituţiile vreme de mulţi ani. Aceleaşi personaje trag sforile şi astăzi, iar dacă vreun şefuleţ din administraţie va pica, acest lucru se va întâmpla pentru că „trebuie”, pentru că nu a ascultat, pentru că şi-a luat-o în cap ori pentru că a uitat să mai împartă şi cu alţii ce a încasat.
În lipsa unei strategii de dezvoltare, de atragere a investitorilor, de înfiinţare a unor locuri de muncă, gălăţenii de rând vor avea, însă, cel mai mult de suferit. Se vor uita cu jind la mahării care îşi vor permite să calce în mall sau în sala de cinema şi vor merge mai departe, încruntaţi şi deznădăjduiţi. Se vor simţi, încă o dată, folosiţi şi aruncaţi la gunoi. Evident, doar până la alegerile viitoare.
