Că vom număra bobocii peste câteva zile, asta e clar, începe şcoala pentru unii, alţii se pregătesc de a doua sesiune de admitere la facultate, dacă nu cumva sătui de atâta carte se vor mulţumi cu şomajul moacă dat de stat. Mai ales că săptămâna trecută doar vreo 22 la sută din cei care s-au prezentat la examenul de bacalaureat au promovat. O să-şi număre banii rămaşi prin buzunare după ce s-au răsfăţat prin concedii pe la munte sau pe la mare cei care au avut parte de concedii şi, mai ales, cei care şi-au putut permite aşa ceva, cu toate că unii spun că n-a fost chiar atât de scump. Nu ştiu cum pot spune asta când la sfârşit de vară cazarea la o pensiune pe litoral ajunsese la 150 de lei pe noapte iar la un hotel de patru stele 300-350 lei pe noapte. Păi, asta ar cam însemna vreo zece milioane la pensiune şi vreo douăzecişiunu de milioane de lei vechi la un hotel pentru un concediu de o săptămână. Dacă mai adaugi mâncarea şi băutura, închiriatul unui şezlong sau dacă te-ai aventurat să mai faci şi niscaiva sporturi extreme, ajungi lejer undeva pe la vreo cincizeci de milioane de lei vechi. Asta pentru o familie redusă, o familie formată doar din două persoane. Dacă mai ai şi vreo doi copii şi dacă mai plăteşti şi transportul cu trenul te-ai scos, înseamnă că dacă ţi-ai permis totuşi acest concediu ori ai un salariu de director, ori ai strâns din dinţi jumătate de an şi ai făcut economii la sânge, deşi dintr-un salariu minim pe economie, chiar şi din două, nu prea văd cum s-ar putea face şi economii. Pe cei care nu şi-au permis asemenea extravaganţă i-am văzut sâmbăta şi duminica ori la vreun grătar printre blocuri, prin faţa garajelor sau târându-se dis-de-dimineaţă către bacul cu care treceau dincolo cu căţel şi cu purcel pentru a se bălăci în braga asta de Dunăre şi pentru a umple pădurea de fum şi gunoaie. Că la ştrand nu toată lumea îşi poate permite să meargă având în vedere taxa de intrare care e cu mult mai mare faţă de cei 1,5 lei de căciulă pentru a trece Dunărea cu bacul. Cei mai fericiţi cred că au fost cei care mai au încă părinţi pe la ţară, unde în afară de transport şi ceva cheltuieli pentru niscaiva peşte că aşa e obiceiul, au putut petrece un concediu plăcut şi cu bani puţini, departe de căldura asfaltului de la oraş. Acum, că tot a trecut vara, începe alergătura după rechizite, apropos, am văzut undeva caiete cu douăzeci de bani bucata, ceea ce mi se pare un lucru bun. Mai rău e de ucraineni, ăştia tot numără câte raiduri ruseşti le mai calcă graniţele, că ăia nu se lasă până nu-şi fac pârtie până în Crimeea, îşi numără morţii şi aşteaptă trupele NATO care să le vină în ajutor. Numai că trupele astea abia se adună şi dacă vor număra aşa cum se aude vreo zece mii de oameni, se pare că lui Putin nu pare să-i pese. O fi numărând şi el ceva, cine ştie?
