Donarea de sânge este încă un lucru care nu se face aşa de uşor. Chiar dacă, cel puţin la Galaţi, numărul donatorilor este în general suficient, cei care au avut rude în spital ştiu că fără suportul familiei şi al prietenilor este greu să mobilizezi repede un număr mare de donatori. Şi asta chiar în situaţiile în care aceşti donatori au, pe lângă avantajul de a se vedea cu analizele făcute rapid, gratis şi bine, şi alte mici avantaje materiale, cum ar fi tichetele de masă sau ziua liberă ori transportul gratuit o zi. Peste tot, în ceea ce ne place încă să numim „lume civilizată”, donarea benevolă, cea în urma căreia donatorul nu primeşte nimic în schimbul sângelui donat, este de fapt baza întregului sistem de asigurare a sângelui şi a produselor din sânge necesare spitalelor. Au mai existat astfel de acţiuni, ce au popularizat donarea benevolă, şi la noi, inclusiv în Galaţi. Dar, din păcate, acest obicei, al donării benevole, nu a intrat în cotidian. Să nu uităm cum pe toţi ne-au impresionat cozile făcute în Muntenegru pentru a dona benevol sânge românilor accidentaţi după ce un autocar a căzut într-o prăpastie. Şi în Galaţi, dar şi în restul ţării, au existat şi persoane care au donat sânge, dar nu ştiu câţi au făcut-o benevol, excepţie făcând politicienii sau vedetele care au făcut din asta un exerciţiu de imagine.
Joia asta, pe 11 iulie, gălăţenii sunt chemaţi la un exerciţiu de umanitate. Va veni o caravană mobilă din Bucureşti, de la Institutul Naţional de Hematologie, iar cadrele medicale de la Centrul Regional de Transfuzii vor acorda asistenţă gălăţenilor care vor să doneze sânge. Donarea va fi benevolă, adică cei care vor să facă acest gest vor primi doar mulţumirile organizatorilor şi vor avea satisfacţia că sângele lor a salvat o viaţă sau mai multe. Vieţile unor necunoscuţi... Dar tocmai în asta constă gestul. Joi vom vedea toţi în ce măsură la Galaţi se va „rezolva” acest exerciţiu de umanitate şi câţi dintre gălăţeni vor veni să îşi dea sângele, absolut gratuit, unor necunoscuţi internaţi în spitale din cauza bolilor sau victime ale unor accidente. Ştiu că unele instituţii şi-au mobilizat angajaţii şi asta nu e rău deloc. Numai că impactul real al unui astfel de exerciţiu ce va măsura într-un fel omenia locuitorilor unui oraş întreg se va vedea în numărul oamenilor obişnuiţi care vor dona benevol, nu neapărat pentru că li s-a sugerat de la serviciu că ar fi bine să o facă.
