Pensionarii anunţă din nou pichetări. Dar de data aceasta, vorbim despre Alianţa Pensionarilor pentru Conciliere. Observ că aceste organizaţii formate din pensionari plănuiesc tot mai multe acţiuni pentru a-şi cere drepturile, aceleaşi de ani de zile. Liderii nu iau parte la aceste acţiuni doar pentru că vor să schimbe ceva, ci şi pentru că alianţa rivală iese la rampă, se face cunoscută. Astfel, ei iau măsuri şi discută la masa rotundă soluţiile, pentru a nu sta cu mâinile-n sân.
Scriam, acum câteva săptămâni, despre Alianţa Europensionarilor, care a primit aprobare pentru a protesta întreaga lună noiembrie. Foarte bine, daţi-i bice! Ei bine, nu mică mi-a fost mirarea când am fost sunată de preşedintele organizaţiei rivale, Alianţa Pensionarilor pentru Conciliere, pentru a-mi spune că pregăteşte şi el pichetări, în fiecare zi de vineri a lunii noiembrie. Ba mai mult, acesta a şi condamnat scopul colegilor din cealaltă tabără, spunând că ei nu luptă cu adevărat pentru drepturile pensionarilor, ci vor altceva. Sunt convinsă de faptul că la fel ar fi făcut fiecare lider - s-ar bate cu pumnul în piept şi ar spune că el se dă peste cap pentru aproapele său, nu celălalt.
Ştiu că viaţa bătrânilor nu e una uşoară şi că pensiile sunt mici, iar ei au multe probleme. De asemenea, cred că participanţii la proteste chiar vor să schimbe ceva şi să fie auziţi de cine trebuie. Dar am şi convingerea că, în entuziasmul lor de a fi mai mulţi şi mai gălăgioşi, îi interesează şi ce se întâmplă în ograda vecinului. Cel mai bine ar fi să se unească aceste organizaţii pentru că, în final, ei au aceleaşi scopuri - o viaţă mai bună pentru români.
Panţus se bazează pe 500 de protestatari (!), Toader promite tot atâţia. Chiar dacă cifrele sunt puţin exagerate (cel mai mare protest despre care am scris a avut 300 de participanţi), o pichetare a ambelor alianţe ar pune pe gânduri multă lume din conducere. Dacă ei ar elimina această concurenţă şi s-ar alia, ar avea un impact mult mai mare.
