Iar am fost scuturaţi în noaptea de sâmbătă spre duminică, a venit iar un cutremur peste noi, de data asta doar de 4,9 grade. Cam dese cutremurele astea de la începutul anului şi până acum. Să ne aşteptăm oare la unul şi mai mare, deşi am fost asiguraţi de domnul Mărgineanu că nu e cazul să ne alarmăm, oare ştie cineva cu siguranţă ce ne pregăteşte natura asta? Sau poate nu natura o fi de vină, poate că ne scutură cine ştie ce entitate care s-a supărat văzându-ne cât de răi ne-am făcut? Uite, de exemplu, deşi noi avem relaţii economice destul de bune cu Federaţia Rusă, exporturile către aceasta fiind în creştere după cum spun unii, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre relaţiile politice şi diplomatice, ceea ce ar trebuie să ne cam îngrijoreze. Ruşii se arată nemulţumiţi de extinderea structurilor militare către est, arătând cu degetul şi spre scutul antirachetă de la Deveselu care deşi nu ar trebui să-i deranjeze, având doar un rol defensiv, uite că nu le dă pace, spunând că diferenţa de la un sistem defensiv la unul ofensiv este foarte mică. Politicienii noştri, ca de obicei, nici nu încearcă să remedieze relaţiile astea cu ruşii, aşa, din prostie sau din răutate. Ei au alte treburi, să se apere unii pe alţii prin Parlament, cum s-a întâmplat şi cu votul pentru ridicarea imunităţii lui Dan Şova, ca să nu mai vorbim că l-au numit la Ministerul de Finanţe pe Eugen Teodorovici, cel care a votat în apărarea lui Dan Şova, deci unul care e de acord cu măgăriile acestuia, deci unul care poate face la fel. Preşedintele Iohannis a fost chiar acuzat de Băsescu că s-ar fi înţeles cu Victor Ponta şi că acest lucru îi va strica imaginea de preşedinte cu care s-a impus la alegerile prezidenţiale. Cel înlocuit, Darius Vâlcov, prea se îngrăşase la Finanţe, dacă stăm şi socotim că numai cele peste 100 de tablouri confiscate aveau o valoare considerabilă. Ca să nu mai vorbim de cele trei kile de aur sau de cei 90 de mii de dolari sau de contul gras în lei din bancă. Dar poate omul a câştigat cinstit banii ăştia, cine ştie, poate că la anul îl vedem iar în fruntea Finanţelor. Că aşa vorbeam pe vremuri şi de Gheorghe Ştefănescu, cel care a cărui poveste a apărut în filmul ”Secretul lui Bachus”, cel pe care l-au împuşcat oamenii lui Ceauşescu atunci când l-au prins, în loc să-l fi numit ministru de finanţe, că avea o minte strălucitoare de a putut fura atât. Cred că pe vremurile alea ori nu se prea făcea mare vâlvă când era prins vreunul cu mâna în avutul statului, ori chiar nu erau mari infractori de teama pedepsei cu moartea. Pedeapsă capitală care făcea ca numărul crimelor sau a violurilor să fie mult mai scăzut ca în zilele noastre, pedeapsă pe care acum francezii încearcă să o reintroducă pe la ei.
