Deşi în ultimii ani s-a înmulţit considerabil numărul persoanelor trimise în judecate pentru corupţie, în special a celor care ocupă funcţii de conducere, fenomenul pare să ia amploare.
Explicaţia este relativ simplă: românul, când se vede pe o funcţie, fie ea cât de mică, nu poate rezista să nu dea din coate ca să îşi rotunjească veniturile sau să îşi favorizeze apropiaţii. Totul porneşte de la educaţie, practic de la maniera în care fiecare din noi înţelege să se comporte în spaţiul public şi, mai ales, la locul de muncă. Cum mulţi dintre cei care se găsesc pe un loc călduţ de şef nu prea au habar despre ceea ce aminteam anterior, promovările şi destituirile se fac cu un pronunţat subiectivism, mai ales când ele vin din mediul politic. Este încurajator că multe astfel de personaje au făcut cunoştinţă cu boxa acuzaţilor şi e şi mai bine că o parte dintre ei provin din justiţie, cum ar fi spre exemplu fostul prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, Roşca Caloinescu.
Omul transformase instituţia într-un soi de feudă, unde deciziile de trimitere în judecată sau de scoatere de sub urmărire penală se făceau după bunul plac al respectivului, nu după ce spunea legea. Nu vreau să amintesc de cazul Boldea, unde aproape totul seamănă cu o mare fumigenă, din care la sfârşit nu va rămâne mare lucru. E cazul să vorbim totuşi de o altă trăsătură proastă de caracter a românului: turnătoria. Când e încolţit, ar fi în stare să îşi toarne şi familia, numai să scape mai repede din puşcărie.
Desigur, nu putem generaliza, dar din ce văd, se pare că ăsta este trendul în multe dosare de corupţie. Ironia face că mulţi care apelează la astfel de metode, cum se pare că e şi cazul lui Boldea, îşi pun piedică singuri, pentru că cei pe care i-au numit în denunţurile lor intraseră deja în vizorul procurorilor anticorupţie şi, în final, nu se vor alege cu reduceri ale pedepselor. Trimiterea în judecată a unor astfel de persoane nu are efectul scontat asupra populaţiei şi nici nu îl va avea.
Singura modalitate prin care putem efectiv să diminuăm fenomenul corupţiei indiferent de mediul din care provine, este educaţia. Poate părea ciudat, dar este cât se poate de real, iar noi nu am ajuns încă la această concluzie pentru că nu vrem să acceptăm că este atât de simplu. Americanii s-au confruntat cu o problemă similară, în special în statele în care pedeapsa cu moartea este încă în vigoare. S-a constatat că infractorii nu se tem să ia viaţa victimelor, chiar dacă îi paşte injecţia letală, ba dimpotrivă, numărul de omoruri a crescut. Soluţia a fost o mai bună educare a tinerilor, în special a celor proveniţi din familii dezorganizate sau aflate la limita sărăciei, iar rezultatele nu au întârziat să apară. E şi mai simplu de atât. Când nu mergem o perioadă, constatăm că muşchii s-au atrofiat şi avem nevoie de exerciţiu fizic pentru a ne reveni. Aşa este şi cu corupţia. Când nimeni nu ţi-a arătat ce înseamnă asta şi ce efecte poate avea asupra ta şi a familiei tale, singura modalitate de a înţelege este când ajungi în spatele gratiilor, toată averea îţi este confiscată şi constaţi că în bună parte viaţa ta s-a cam terminat.
