Au 13, 14 ani şi au lăsat de multă vreme păpuşile sau jocurile pentru copii, au intrat rapid în adolescenţă şi au ajuns să fie mame. Păpuşa din plastic e acum o păpuşă vie, care li s-a pus în braţe, deşi nu prea ştiu ce să facă cu ea. „Acasă” de multe ori nu mai există şi se trezesc că au devenit adulte responsabile şi pentru viaţa altui suflet, în situaţia în care habar nu au ce să facă nici măcar cu a lor. Mamele minore sunt o realitate care devine mai evidentă de la un an la altul. Sunt prea mici pentru a fi mame, dar destul de mari pentru sex, sau cel puţin aşa consideră cei care le transformă, fără să se gândească, în mame. Nimeni, poate, nu le-a spus ce ar trebui să facă şi mai ales ce nu ar trebui să facă. Se împământenise ideea că doar fetele de etnie rromă ajung să nască şi la 10 ani. Numai că, cel puţin la Galaţi, sunt prea multe tinere sub 18 ani, multe şi sub 14 ani, care au devenit mame. De cele mai multe ori devin simple cifre în statisticile care pur şi simplu zac uitate prin diverse instituţii. Cineva le spune că de acum s-a terminat cu joaca. Că trebuie să fie şi mame, şi eleve, dacă vor să aibă un viitor. Multe au noroc şi cei de acasă le acceptă. Dacă nu mama sau tatăl, măcar vreo bunică. Şi unele reuşesc, în timp ce altele nu, şi poate dau vina, conştient sau nu, pe faptul că în loc să îşi trăiască copilăria şi adolescenţa s-au maturizat de nevoie. De ani buni, autorităţile au tot felul de programe prin care încearcă să le integreze, dar indiferent dacă acestea uneori funcţionează iar alteori nu, mulţi spun că nu asta e soluţia.
Să ai un copil e o binecuvântare. Dar dacă ai acel copil la 13 ani, s-ar putea ca asta să fie o traumă, în situaţia în care nici în familie nimeni nu vrea să mai audă de respectiva mămică. Şi chiar cu tot sprijinul din lume, probleme tot sunt. Nici pentru o femeie matură nu e foarte simplă adaptarea la condiţia de mamă şi de aceea e şi mai greu de acceptat asta când noua mamă e ea, încă, un copil. Să vorbeşti cu adolescenta încă înainte de a trece pragul ce desparte adolescenţa de copilărie nu se face peste tot. Majoritatea celor care sunt mame prea devreme stau la ţară, de multe ori în comune mici. Acolo e mai puternică lupta pentru asigurarea zilei de mâine decât pentru ceea ce unii ar considera psihologie de salon iar alţi simplă educaţie. Cert e că din ce în ce mai multe copile devin mame, iar reţeta minune pentru a limita fenomenul pare a nu fi fost încă găsită.
