Nou adoptata lege prin care creditele ipotecare pot fi stinse cu bunurile imobile ipotecate, ce se aplică în raporturile dintre persoanele fizice şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionari ai creanţelor, este un prim pas spre normalitate şi în acest sector de servicii financiare. Băncile ţipă ca din gură de şarpe că legea ar favoriza persoanele cu dare de mână, care au făcut credite pentru a-şi mai cumpăra un imobil, însă este doar un pretext, o perdea de fum aruncată în ochii opiniei publice pentru a contesta actul normativ la Curtea Constituţională şi la structurile europene în domeniu. Problema ridicată de instituţiile bancare este cât se poate de reală, dar ea se poate rezolva uşor cu o modificare a legii, nicidecum cu anularea sau declararea ei ca neconstituţională. Bizară este, din nou, atitudinea Băncii Naţionale, care se teme, prin reprezentanţii ei, că românii ce au apelat la astfel de credite s-ar evacua singuri prin cedarea dreptului de proprietate asupra imobilului în faţa notarului, în situaţia în care nu ar mai putea plăti ratele din varii motive. Păi, orice ar fi preferabil decât ceea ce se întâmplă în prezent. Zeci de mii de români sunt hărţuiţi cu anii în justiţie şi obligaţi de multe ori nu numai să plătească valoarea creditului, ci şi dobânzi şi penalităţi aberante. Asta în situaţia fericită în care banca nu decide să cedeze creditul unei firme de recuperări de creanţe, care se comportă mai rău decât cămătarii. Oamenii sunt sunaţi şi căutaţi zi şi noapte la domiciliu sau serviciu, până când cedează efectiv nervos şi o iau pe câmpie. Pe de altă parte, aceste firme de recuperări de creanţe nu fac absolut nimic pentru a câştiga sume aiuritoare pe spinarea românilor, lăsaţi practic la mâna şi mila unor indivizi fără scrupule. Aici putea interveni Banca Naţională, mai întâi printr-o cerere de modificare a legii, ce vizează lărgirea atribuţiilor pe care le are în domeniul controlului bancar, nu să spună sec că nu se poate comporta ca o instituţiei de protecţie a consumatorului. Să ne înţelegem. Rolul Băncii Naţionale este vital în stabilitatea cursului monetar, dar la fel de importantă este şi protecţia românilor în faţa unor astfel de derapaje şi abuzuri venite din partea băncilor sau a firmelor de recuperări de creanţe. Interesul băncilor este clar: să facă profit din împrumuturi, sub orice formă s-ar acorda acestea. Este un sistem general acceptat peste tot în lumea civilizată, însă maniera în care se face acest profit face diferenţa. Românii au fost lăsaţi prea multă vreme la cheremul acestor instituţii financiare, cele mai multe cu capital străin, care scot tot profitul din ţară, şi ar fi cazul ca instituţiile statului român, în special Banca Naţională, să renunţe la atitudinea asta conservatoare şi să vină cu propuneri practice, prin care piaţa de servicii financiare să fie reglementată, astfel încât românii să nu mai aibă de suferit ori de câte ori sănătatea sau alte probleme personale îi împiedică să îşi mai plătească ratele.
