Oare ce-ar mai fi viaţa noastră de zi cu zi, oare ce ar mai fi viaţa unui jurnalist sau a unui cumpărător de ziar dacă aleşii noştri nu ne-ar da toate motivele s-o trăim? Cred că ar fi o mare plictiseală, nu de alta, dar cum aş putea să trăiesc eu fără fata de la pagina 5 sau fără să văd pagina cu cei care au scăpat de griji pe lumea asta şi au plecat pe plaiurile alea pline de linişte şi verdeaţă, după cum ne tot amăgesc popii după ce închidem ochii pentru totdeauna? Oare ce-ar fi, dacă n-ar mai fi corupţie, dacă n-ar mai trebui să dai şpagă mai peste tot dacă vrei să rezolvi ceva repede sau dacă vrei să scapi de o amendă, fie ea chiar şi aia de pe autobuz pentru că nu aveai biletul compostat şi stăteai ca prostul cu el în mână sperând că nu te prinde nimeni? Ce-ar fi dacă în loc să te duci la casierie să-ţi plăteşti lumina, gazul, şi toate alea pe care trebuie să le plăteşti, zic din nou, ce-ar fi dacă ai fi lăsat în pace, fără să fii ameninţat că ţi se taie cablul sau curentul (ăla electric, evident, pentru că dacă n-ai termopane de celălalt nu poţi scăpa şi nici nu ţi-l taie nimeni, nici măcar în autobuz)? Oare ce-ar fi dacă în fruntea ţării n-ar mai fi îmbuibaţii ăia care fac numai prostii şi ar fi nişte oameni simpli, aşa, ca mine şi ca tine, cu un salariu minim pe economie, care atunci când ajung acasă să spună soţiei şi copiilor: ”sunt rupt de oboseală, azi am mărit salariile şi la profesori, şi la doctori şi la toţi muncitorii din România, aşa că de luna care vine, când iau şi eu salariul mărit, vă duc în concediu la Poplaca, unde vom cheltui cât am strâns eu în juma' de an”? Oare ce-ar fi dacă în loc să fim obligaţi să primim refugiaţi din Siria, Afganistan sau de pe unde mai fug ei, am pleca şi noi cu toţii, să ne vindem casele şi ce brumă de avuţii mai avem pe lângă casele alea, să ne ducem şi noi peste nemţi, peste englezi sau peste francezi, doar pentru că la noi în ţară nu e bine, pentru că nu e bine deloc? ”Ce-ar fi dacă n-ar fi” este până la urmă o întrebare shakesperiană, nu de alta, dar dacă n-ar fi aşa cum e, ne-am cam plictisi, ne-am apuca să stăm la plajă toată ziua pe timpul verii sau să mergem la săniuş pe timpul iernii şi... asta chiar că n-ar fi OK, nu de alta dar mă uit şi eu pe stradă şi văd că tineretul nostru, băieţi şi fete la fel, deja are nişte proporţii deosebite în zona şezutului, asta neputând însemna altceva decât că stau prea mult pe calculator sau pe gânduri, căutând o ieşire din mizeria în care trăim sau, asta e şi mai grav, pur şi simplu nu le mai pasă cum trec prin viaţă, aşteptând să vină banii de la ”babacu'” sau de la ”babaca” de prin Italia pentru a-şi putea aşeza confortabil ţesuturile adipoase prin cine ştie ce club de noapte. Oare ce-a fi dacă n-ar fi aşa? Plictiseală la maxim!
