Marea-i grădina ta, Doamne! Şi mulţi au sărit pârleazul crezându-se aleşii Tăi. Dar cel mai sus şi cel mai tare pare a fi sărit totuşi premierul nostru, domnul Boc Emil, care s-a gândit el oleacă sau a fost sfătuit oleacă, cine ştie de cine, şi a mai scos o perlă: haideţi, măi oameni buni, să eradicăm evaziunea fiscală. Şi cum anume - toată lumea să solicite bon fiscal, că ne dă nenea Boc la sfârşitul anului bani pe ele. Când am auzit şi tâmpenia asta, că nici nu se poate numi altfel, m-a umflat râsul, după care am început să plâng. Uite, Doamne, cine vrea să ne scoată din criză! Şi cum! Păi măi, nenea Bon, eu doar în două zile am adunat 20 de bonuri, că am vrut să văd şi eu cum e cu bocurile astea (pardon, bonurile astea). Şi am luat cam aşa: un bon pe două ouă, două bonuri pe două pâini, două bonuri pe două beri, un bon pe un kil de cartofi, un bon pe o sticlă cu ulei, un bon pe juma de kil de roşii, un bon pe un sfert de kil de telemea, un bon pe un pachet de ţigări, un bon pe un sifon, un bon pe doi cârnaţi, un bon pe două hârtii igienice, un bon pe un săpun şi restul de bonuri le-am luat de la aprozar pe mărar, pătrunjel şi leuştean. Ei, acum ce fac eu cu mormanul ăla de hârtii, le mai păstrez au ba? Cine va sta să calculeze cât am cheltuit şi cu cât am ajutat eu Guvernul să scape de evaziunea fiscală? Păi, măi nenea Boc, înainte să mai scoţi perle d-astea, mai bine gândeşti de două ori, de trei ori, sau de câte ori crezi că e nevoie, până îţi vine mintea la cap. Evaziunea fiscală nu stă în casele de marcat de pe la chioşcurile din colţul blocului, nici la femeia care vinde mărar şi pătrunjel fără casă de marcat şi nici la ăla care vinde seminţe la stadion, toată lumea ştie unde creşte şi se înmulţeşte sămânţa asta rea numită evaziune: la matale în bătătură, măi nea gânditorule, care nu mai ştii ce să mai inventezi ca să scapi de gura istoriei. Numai că până una-alta, vei rămâne în istoria românilor ca premierul care şi-a schimbat numele peste noapte: din Boc Emil în Bon Fiscal.
