De 25 de ani se tot vorbeşte şi la Bucureşti şi la Chişinău de Unire. Se vorbeşte şi cam atât. Politicienii noştri nu au făcut mai nimic pentru a ne apropia măcar de ceea ce ne dorim cu toţii: realipirea Basarabiei la România. Nici peste Prut lucrurile nu stau mai roz. Mulţi politicieni moldoveni nu au dorit şi nu doresc Unirea pentru că şi-ar pierde privilegiile. Pe de altă parte, o parte dintre ei s-au lăsat manipulaţi într-o manieră care aminteşte de vremurile de glorie ale fostului URSS. Ce dovadă mai clară poate fi când la alegerile parlamentare din Moldova de pe 30 noiembrie una din principalele forţe politice a fost Partidul Comuniştilor... Nici măcar în Rusia de astăzi comuniştii nu mai reprezintă altceva decât o glumă. Moldovenii au uitat, se pare, că ţara a pierdut opt ani, când la putere au fost comuniştii. Se ajunsese într-un asemenea grad de sărăcie, încât oamenii plecau să muncească în Rusia sau în Occident, ca să plătească utilităţile în Moldova. Bucureştiul nu a făcut nimic concret pentru a schimba concepţia moldovenilor despre România în general şi despre unire în special. În afară de nişte declaraţii oficiale şi strângeri de mână cu oficialii moldoveni, politicienii noştri nu au făcut un pas măcar spre ceea ce ar însemna cu adevărat lungul drum către unificarea teritoriului smuls cu forţa de sovietici acum mai bine de 60 de ani. Şi se puteau face multe. De pildă, se puteau încheia acorduri comerciale privilegiate între cele două ţări, pentru a susţine astfel economia moldoveană şi a slăbi dependenţa de piaţa din Rusia. Se putea, de asemenea, interveni la nivel diplomatic pentru soluţionarea problemei transnistrene, un conflict îngheţat în ultimii 13 ani, care ameninţă acum să blocheze însăşi aderarea Moldovei la Uniunea Europeană. Toată această bâlbâială, această încercare de seducere indirectă, pe care am practicat-o în ultimii 25 de ani, în care noi ne facem că ne place Moldova, fără să facem nimic concret care să şi arate asta, iar fraţii noştri se fac că le place, dar aşteaptă mutarea decisivă, trebuie să înceteze. Trebuie să spunem cu subiect şi predicat că Basarabia este România şi că ne dorim Unirea, evitând exprimările bombastice, dar lipsite de conţinut. România a hotărât pe 16 noiembrie direcţia pe care vrea să o urmeze în următorii 5 ani. Este continuarea luptei împotriva corupţie, un flagel de care nu vom scăpa foarte curând, dar şi împotriva şmecheriei ca mod de a face politică, a jocurilor de culise şi a favoritismelor pe criterii politice. Pe 30 noiembrie fraţii noştri de peste Prut au fost chemaţi la urne să facă aceeaşi alegere, dar la ei miza este mult mai mare. Orice pas greşit, orice deviere de la parcursul european, îi va da înapoi, din nou, cu 5 sau 10 ani. Dacă proeuropenii vor rămâne la guvernare, nu va curge lapte şi miere, iar moldovenii nu o vor duce mai bine în viitorul apropiat. Ştim însă cu toţii ce se va întâmpla dacă ajung comuniştii la putere.
