Trăim în momentul de faţă un paradox. În Galaţi răsar din ce în ce mai multe marketuri şi supermarketuri, dar locurile de muncă se împuţinează pe zi ce trece. Un prieten trece printr-o adevărată dramă după ce s-a dus la zeci de interviuri, dar nu a reuşit încă să se angajeze; şi nu este un oarecare. Este inginer, a coordonat zeci de proiecte de sute de mii de euro în domeniul automatizării, dar iată că nimeni nu se arată interesat să îi ofere un loc de muncă. Aşa cum se întâmplă în ultimii 20 de ani, este posibil să plece în străinătate şi să lucreze pentru o puternică firmă din domeniul informaticii. Asta este drama noastră. În ţară adevăratele valori sunt marginalizate, iar cei cu pile sau ceva relaţii îşi fac loc din coate spre locuri călduţe, plătite bine din bani publici. Nu cred că ideea de a face supermarketuri este tocmai rea, dar interesul nostru trebuie să primeze. Şi când spun asta mă refer în primul rând la sănătatea consumatorilor, care nu trebuie să mai fie bombardaţi cu tot soiul de produse pline de chimicale. Nu în ultimul rând, aceste supermarketuri trebuie să promoveze în primul rând produsele autohtone, pornind de la legume şi fructe şi până la produse de panificaţie, lucru care nu se întâmplă defel. Succesul absolut incredibil al acestor supermarketuri ţine de educaţia şi mentalitatea românului, care este orientat masiv spre consum şi aproape deloc spre economisire.
De sănătate ce să mai vorbesc... Am auzit mulţi tineri, dar şi persoane de vârstă mijlocie care sunt mai preocupaţi să-şi cumpere nu ştiu ce marcă nouă de telefon, decât să facă nişte controale medicale de rutină. Abia după ce ajung să fie luaţi cu ambulanţa, realizează că trebuia să fi făcut ceva mai devreme, dar de multe ori e prea târziu. În loc să cumpere cu inconştienţă toate prostiile din supermarketuri, mai bine deschid un fond de economisire pentru studiile copiilor, un alt subiect care le este aproape necunoscut românilor.
S-a ajuns în situaţia ca mulţi dintre noi să locuiască în tot soiul de magherniţe cu chirie, doar pentru că s-au dovedit incapabili să pună bani deoparte pentru a-şi cumpăra ceva al lor. Ceea ce nu înţeleg mulţi din „pasionaţii” de shopping este că aceste mall-uri şi marketuri au fost create special pentru a satisface nevoia lor bolnăvicioasă de a-şi cheltui şi ultimii bani pe tot soiul de prostii care îi îmbolnăvesc sau sunt total inutile. Singurele beneficii ar fi că firmele care stau în spatele acestor conglomerate comerciale crează ceva locuri de muncă şi varsă către bugetele locale sume frumuşele din taxe, impozite şi concesiuni de terenuri. Problema este că dezavantajele sunt mult mai multe decât beneficiile de care aminteam, iar autorităţile locale preferă să le ignore pentru că preferă mai degrabă să ofere circ decât pâine. În loc să se preocupe pentru a aduce investitori adevăraţi, care să creeze locuri de muncă şi să aducă plus valoare în comunitate, aleşii noştri optează de fiecare dată pentru soluţia simplă, la îndemână, dar care pe termen lung îi determină pe mulţi dintre noi să ia calea pribegiei pentru a-şi găsi un loc de muncă.
