Italia şi Spania vor îngropa euro anul viitor

La felul în care arată acum finanţele Italiei şi Spaniei, dacă nu scad costurile de finanţare şi cu spectrul unei recesiuni în 2012, cel mai probabil cele două ţări nu vor prinde 2013 în Zona euro, dacă aceasta va mai exista.

Datoria publică este la 1.900 miliarde de euro şi anul viitor Trezoreria trebuie să împrumute aprox. 400 miliarde de euro, bani care să meargă la finanţarea deficitului bugetar, la plata dobânzilor la credite şi la rostogolirea datoriei care ajunge la scadenţă.

Þara are nevoie urgentă ca dobânzile pe care le plăteşte pentru a se împrumuta să scadă. Într-o licitaţie de datorie pe termen scurt ţinută vineri, Italia a împrumutat 10 miliarde de euro la preţuri record. Þara este văzută atât de risantă, încât pentru datoria pe 2 ani investitorii au cerut un ranament mediu de 7,8%. Cu doar câteva săptămâni mai devreme pragul de 7% pentru împrumuturi era văzut ca unul care trebuie apărat cu orice preţ, acum se pare că nici cel de 8% nu mai este sigur.

Economia Italiei a stagnat în T3 raportat la T2 şi este foarte posibil ca ţara să fi intrat deja în recesiune. Sondajele nu sunt nici ele prea încurajatoare, sectorul manufacturier fiind în a patra lună consecutiv în contracţie.

Cum ar arăta finanţele Italiei dacă se menţin condiţiile actuale? Un calculator creat de cei de la Reuters ne dă o parte din răspuns. La o dobândă medie de 7,8% pe an (este luată în calcul o scadenţă medie de 7 ani), creştere economică 0,3% (prognoză FMI) şi un nivel al datoriei publice de 121% din PIB, Italia ar avea nevoie de un excedent bugetar primar de 8,9% din PIB pentru a menţine datoria publică neschimbată. Excedentul primar reprezintă diferenţa dintre cheltuielile şi veniturile statului înainte de plata dobânzilor la împrumuturi.

Pentru 2012, Italia prognozează că va avea un excedent primar de 3,7%. Pentru a acoperi diferenţa de până la 8,9% din PIB, statul ar avea nevoie, ca pe termen lung, să reducă cheltuielile sau să crească veniturile (ori o combinaţie dintre cele două) cu 5,2% din PIB (~84 de miliarde de euro, în prognoza de PIB nominal la preţuri curente a FMI pentru 2012). Şi suma este necesară doar pentru a menţine datoria publică la 121% din PIB! Prognoza FMI arată că Italia va reduce deficitul, în termeni nominali, de la 64 miliarde de euro în 2011 la 38 miliarde în 2012.

Cifrele sunt şi mai dure în cazul în care Italia cade în recesiune, fiind necesar un efort de austeritate mai susţinut.

Deşi nu este în liga mare a datoriei publice în Europa, Spania este pe cale să adauge 10 puncte procentuale la datoria publică în doar doi ani, de la 60% din PIB în 2010, la 70% în 2012 (782,8 miliarde de euro). Cu o rată a şomajului de 21%, bănci lovite de bula imobiliară şi o creştere economică sub potenţial, Spania se prezintă drept o victimă perfectă în faţa crizei datoriilor. Economia a stagnat în T3 faţă de T2 şi creşterea anuală este de 0,8%.

La o creştere de 1,1% şi dobânzi de 6,4%, Spania ar avea nevoie să ruleze un excedent primar de 3,7% din PIB pe termen lung pentru a menţine datoria publică neschimbată, confrom claculatorului Reuters. Însă, pentru Spania se prognozează că deficitul va fi de 3,5% din PIB în 2012, asta înainte de plata dobânzilor. Ceea ce înseamnă că, la actualul nivel de cost al finanţării, guvernul Spaniei ar trebui să adune un surplus la buget de 7,2% din PIB faţă de prognoză. În termeni nominali, asta înseamnă 80 miliarde de euro.

Calculatorul celor de la Reuters ia în calcul refinanţarea întregii datorii guvernamentale la o rată fixă  de dobândă, ceea ce, practic, nu poate să dea decât o perspectivă aproximativă a evoluţiei poverii suplimentare asupra finanţelor publice. Mai mult, calculul este pur teoretic, pentru că este aproape imposibil ca Italia sau Spania să mai fie solvabile până ca întreaga datorie să ajungă să fie refinanţată. Dar sunt posibile calcule pentru 2012.

În 2010, datoria Italiei purta o dobândă medie de 2,1%, confrom datelor oficiale. Refinanţarea a 400 miliarde de euro la 7,8% în 2012 înseamnă o povară suplimentară de 22,8 miliarde de euro (1,4% din PIB), bani care intră direct la deficit şi pentru care este nevoie de măsuri echivalente de austeritate. Ca termen de comparaţie, Italia a aprobat măsuri de austeritate de 60 miliarde de euro până în 2012-2014, ceea ce înseamnă că media anuală de economii la buget este 20 miliarde de euro. Practic, întregul efort al guvernului de a trece la un buget echilibrat ar fi subminat de creşterea costurilor de finanţare.

Procentul din PIB se aplică la un scenariu în care economia creşte cu 0,3%, pentru că în situaţia, deja probabilă, ca 2012 să fie un an de recesiune, acesta ar creşte în consecinţă.

Pentru Spania, sursele oficiale arată că datorie de 120 miliarde de euro va ajunge la maturitate în 2012. Aici vorbim doar de datoria guvernului central, care este mai mică decât datoria publică totală. Necesarul de emisiune a ţării în 2012 ar fi astfel în jurul a 200 miliarde de euro, dacă este luată în considerare toată datoria publică plus dobânzile. În 2010, datoria publică purta un randament mediu de 3,53. În octombrie 2011, media a ajuns la 4%, conform datelor oficiale. Dacă anul viitor cele 200 miliarde vor fi refinanţate la o dobândă medie de 6,4%, costurile vor creşte cu 5,8 miliarde de euro faţă de nivelul de dobândă din 2010 şi cu 4,8 miliarde faţă de cel din octombrie 2011. Asta înseamnă un efort suplimentar de 0,5% din PIB, pe un scenariu în care economia creşte cu 1,1%. Spania urmăreşte să reducă deficitul bugetar de la 6,6% în acest an, la 4,4% în 2012.

Băncile apelează tot mai mult şi mai des la facilitatea de creditare a BCE. Pentru că nu au credibilitate sau active de calitate prin care să obţină finanţare de pe piaţa liberă, de la bănci cu bani disponibili, instituţii financiare din ţări ca Spania şi Italia aleg să bată la uşa BCE. De altfel, săptămâna trecută, băncile din Zona euro au luat cea mai mare sumă de la Centrală din ultimii ani – 247 miliarde de euro –după ce cu o săptămână în urmă au spart un nou record cu împrumuturi de 230 miliarde de euro.

Conform datelor FMI, băncile din Spania au de refinanţat datorii ajunse la scadenţă de 120 miliarde de euro în 2012. Tot FMI spune că băncile din Italia au de răscumpărat bonduri care ajung la scadenţă de 104 miliarde de euro anul viitor, în condiţiile în care emisiunea de noi obligaţiuni va fi foarte dificilă.

Ceea ce e mai problemă pentru cele două ţări este că jocul nu mai e în mâna lor. Au schimbat guvernele, au luat sau au anunţat măsuri de austeritate, însă încrederea în finanţele celor două nu a crescut. În momentul de faţă, marele merit că acestea însă se mai împrumută la dobânzi de o singură cifră este al BCE, care a intrevenit în piaţa secundară şi a cumpărat datorie de aproximativ 120 miliarde de euro începând cu luna august. Tot către BCE se îndreaptă şi acum privirile, şi cam toată finanţa lumii cere ca banca să ia modelul Federal Reserve şi să tipărească bani, ba chiar să se prezinte la licitaţii şi să cumpere obligaţiuni (mai multe despre asta aici). Ãsta e primul pas, pentru ca apoi să poată fi implementată uniunea politică şi fiscală, care ar trebui să dea stabilitate Zonei euro.

Lucrurile până acum au mers însă foarte greu în Europa, şi Germania este în opoziţie cu cele mai multe dintre propunerile neortodoxe de până acum (mai ales când vine vorba de monetizare şi obligaţiuni comune). Între timp, Belgia, Austria, Slovenia, Franţa, şi cam toate ţările din Zona euro, cu excepţia Germaniei. Asta dacă ultima licitaţie a nemţilor a fost doar un accident de parcurs, pentru că altfel criza euro a ajuns cu adevărat la rădăcină.