Imperturbabili la criticile aduse unei creşteri economice nestăvilite şi a efectelor negative ale acesteia asupra mediului şi mentalităţilor, specialiştii în economie ai Fondului Monetar Internaţional şi-au prezentat la Washington prognozele. Semne bune din toate zările lumii, numai din Europa, nu. Bătrânul continent este încă suferind de maladia recesiunii, economia sa va scădea cu 0,3% în acest an.
Economistul şef al FMI, Olivier Blanchard, distinge trei viteze ale întremării economiei mondiale. Ţările emergente şi cele în curs de dezvoltare au în continuare o creştere foarte dinamică. Între ţările dezvoltate se creează o falie: de-o parte, Statele Unite, de cealaltă, Europa. În Lumea Nouă, economia va creşte cu 1,9 procente, ceea ce este insuficient spre a diminua rata crescută a şomajului, estimează Blanchard, apreciind totuşi performanţa realizată de americani în vremuri de austeritate. La anul este posibil ca economia Statelor Unite să atingă un spor de 3,0%.
Spectaculos rămâne pe mai departe saltul ţărilor emergente şi în curs de dezvoltare. Cu un spor de 5,3% în acest an şi cu 5,7% în anul următor, ele vor recâştiga vigoarea diminuată de anii de criză. FMI estimează că în următorii doi ani, China va înregistra o creştere economică de 8% şi mai mult, iar India de 6,2% .
Şi ţările africane la sud de Sahara constituie unul din elementele motorului creşterii economiei globale. Deja în 2012 ele au înregistrat un spor de aproape 5%, a declarat pentru Deutsche Welle economistul FMI, Abdul Abiad. Dinamica ascendentă se va menţine şi accelera, evoluţie datorată atât sporirii cererii interne cât şi intensificării investiţiilor. Interesant este că numeroase state africane înregistrează acum o creştere economică mai puternică decât înaintea crizei din 2008.
Ţările din Africa de Nord, din spaţiul arab şi din America Latină se vor menţine la nivelul creşterii economice mondiale, între 3% şi 4% procente. Până şi Japoniei, a cărei economie stagnează de mai mulţi ani, îi merge cu un spor de 1,5%, mai bine decât Europei. Unde, în nucleul forte, ţări precum Spania şi Italia bolesc de mai multă vreme, fiind deja foarte slăbite. Iar la marginile zonei euro, situaţia este şi mai dramatică: economia elenă a scăzut cu 4,2%, cea lusitană cu 2,3%, Slovenia bate şi ea pasul înapoi, cu un minus de 2%. Asupra Ciprului, FMI a preferat deocamdată să nu se pronunţe.
Că nu doar ţările de la periferia zonei euro fac Europa să bolească, dă de înţeles tot economul şef al FMI, Blanchard. Franţa nu se ţine nici ea prea bine pe picioare, fiind slăbită din pricina măsurilor de austeritate, a exportului debil şi a unor carenţe de încredere. Cât despre Germania, ea nu mai poate de una singură roti motorul economiei europene. Deşi economia Germaniei înregistrează o creştere de 0,6%, este mult prea puţin spre a redresa situaţia pe continent. Ceea ce este o veste cu atât mai proastă cu cât ţările de la periferia zonei euro sunt dependente de cele din nucleul ei forte, a mai precizat Blanchard, profund îngrijorat. Motive are destule. Băncile sunt în continuare nesigure, investiţiile şi consumul mult prea slabe. Trebuie aflate căile de a revigora consumul individual, a mai precizat economul şef al FMI.
Dar nu cumva FMI poartă şi el o vină pentru incapacitatea Europei de a se reîntrema, devreme ce i-a prescris un regim într-atât de sever de austeritate încât cu forţele deja slăbite, nu a mai avut energia de a se ridica şi a face paşi înainte. Dându-şi seama de eroarea de tratament, fără a renunţa însă la reţeta prescrisă de FMI, Blanchard a precizat că aşa numitul curs de austeritate trebuie adaptat la situaţiile particulare ale fiecărei ţări. Altminteri, tratamentul îşi pierde credibilitatea iar efectele sale negative asupra pacienţilor locali ar putea afecta şi situaţia globală.
