Societăţile care se află într-o stare de dificultate financiară fără a fi, însă, în stare de insolvenţă, au posibilitatea de a-şi continua activitatea dacă apelează la procedurile de prevenire a stării de insolvenţă.
Legea nr.85/2014 reglementează procedurile de prevenire a insolvenţei, acestea fiind mandatul ad-hoc şi concordatul preventiv. Mandatul ad-hoc presupune ca debitorul aflat în stare de dificultate financiară să adreseze preşedintelui instanţei o cerere de numire a unui mandatar ad-hoc, un practician în insolvenţă autorizat. După analizarea cererii, dacă preşedintele instanţei va constata că problemele financiare sunt reale, acesta va desemna mandatarul ad-hoc.
În termen de 90 de zile de la desemnare, mandatarul ad-hoc trebuie să realizeze o înţelegere între debitor şi creditorii săi în vederea depăşirii problemelor financiare, a păstrării locurilor de muncă şi a acoperirii creanţelor.
Aşa cum prevede art.13 alin.3 din Legea nr.85/2014, „mandatarul ad-hoc va putea propune remiteri, reeşalonări sau reduceri parţiale de datorii, continuarea sau încetarea unor contracte în curs, reduceri de personal, precum şi orice alte măsuri considerate a fi necesare”.
Concordatul preventiv reprezintă un contract încheiat între debitor şi creditorii care deţin minim două treimi din valoarea creanţelor acceptate şi necontestate, în baza căruia debitorul propune un plan de redresare a întreprinderii şi de acoperire a creanţelor, iar creditorii sprijină eforturile debitorului de depăşire a stării în care se află. Efectul principal al concordatului preventiv îl reprezintă posibilitatea debitorului de a-şi conserva lichidităţile băneşti ce vor fi folosite pentru continuarea activităţii, generându-se astfel veniturile necesare acoperirii creanţelor acceptate prin concordat.
Pentru a putea beneficia de această procedură, debitorii şi/sau acţionarii trebuie să respecte anumite cerinţe: să nu fi fost condamnaţi pentru infracţiuni economice, să nu fi beneficiat într-o perioadă anterioară de măsura concordatului preventiv care a eşuat, să nu se fi dispus suportarea unei părţi a pasivului debitorului de către membrii organelor de conducere şi / sau supraveghere ale debitorului.
