Infracţiunea de însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor este prevăzută în Codul penal la art.243 şi incriminează fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit celui care l-a pierdut sau autorităţilor sau de a dispune de acel bun ca fiind al său. De asemenea, infracţiunea incriminează şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine unei alte persoane, ajuns din eroare la făptuitor.
Un bun este considerat pierdut atunci când persoana care îl deţinea a încetat fără voia sa să mai aibă un contact material cu bunul, deci aceasta nu ştie unde se află respectivul bun şi se află în imposibilitate de a reintra în posesia bunului. Dacă posesorul a lăsat un bun într-un anumit loc în mod intenţionat, cel care şi-l însuşeşte comite infracţiunea de furt.
Infracţiunea se poate săvârşi în două modalităţi: nepredarea unui bun găsit şi dispunerea de bunul găsit ca de un bun propriu. Termenul de zece zile începe odată cu momentul găsirii bunului şi ia sfârşit la împlinirea celor zece zile. Dacă ziua în care expiră termenul este nelucrătoare, bunul se poate preda autorităţilor în ziua următoare. În situaţia în care cel care găseşte bunul îl vinde, îl imprumută, îl donează sau îl foloseşte înăuntrul termenului de zece zile, fapta se consideră consumată înainte de trecerea celor zece zile.
Bunul ajuns din eroare în posesia faptuitorului este acel bun predat datorită unei erori făcute de persoana care a efectuat remiterea, iar acesta l-a primit crezând că îi este destinat. În situaţia în care predarea este provocată de cel care primeşte bunul, fapta constituie infracţiunea de înşelăciune.
Fapta de a nu preda bunul găsit celui care l-a pierdut sau autorităţilor în termen de 10 zile se pedepseşte cu închisoarea de la o luna la trei luni sau cu amendă. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
Andreea Fleșter – Colaborator
