Postările pe reţelele de socializare pot da naştere la dosare în daune morale dacă se aduce atingere demnităţii, onoarei şi/sau reputaţiei, propriei imagini a unei persoane sau vieţii private şi prin acest mod victima acestor postări suferă prejudicii de ordin moral.
Aspecte privind drepturile şi libertăţile umane în exprimarea publică
Trăind în epoca vitezei, cei mai mulţi apelează la comunicarea virtuală prin reţele de socializare gen Facebook, Twitter, Linkedin etc. şi apare întrebarea dacă prin postările efectuate nu lezăm demnitatea, imaginea sau viaţa privată a vreunei persoane. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, printr-o decizie pronunţată în luna noiembrie 2014, a stabilit că reţelele gen Facebook reprezintă un spaţiu public şi nu privat, chiar dacă este accesibil doar unui număr restrâns de persoane. Simpla publicare a unui comment negativ (remarcă negativă) la adresa cuiva poate da naştere unei acţiuni civile în daune. Conform art. 72 din Codul civil, orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale. Este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia. Prin Decizia nr. 1576/07.12.2011, Curtea Constituţională a statuat că demnitatea umană este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru al societăţii un comportament de respect şi protecţie a celorlalţi indivizi şi interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante la adresa omului. Curtea a apreciat că “demnitatea umană, aşa cum este aceasta consacrată de Constituţie, nu este şi nu trebuie interpretată ca instituind un tratament preferenţial pentru anumite categorii de persoane, indiferent de contribuţiile, calităţile ori aportul acestora în societate. Prin urmare, demnitatea are aceleaşi valenţe pentru oricare dintre indivizi”. Este adevărat că art. 70 C.civ. şi 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului consacră principiul dreptului la libera exprimare, însă aceast drept nu este nelimitat iar libertatea fiecărui individ îşi regăseşte limita în punctul în care începe libertatea celuilalt.
Afirmaţii inadecvate pe reţelele de socializare, afirmaţii denigratoare sau jignitoare pot determina persoana lezată a introduce o acţiune în justiţie pentru obţinerea unei sume de bani drept daune morale.
Conform art. 1349 C.Civ. orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Este adevărat că revine obligaţia instanţei de judecată de a analiza îndeplinirea condiţiilor privind răspunderea personală a pârâtului pentru fapta ilicită iar evaluarea daunelor morale este una subiectivă, însă criteriile care stau la baza cuantumului despăgubirilor trebuie să fie obiective. Potrivit jurisprudenţei CEDO, există un criteriu general potrivit căruia despăgubirile trebuie să reprezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă reputaţiei, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.
Repararea prejudiciului moral trebuie să fie realizată printr-o compensare echitabilă. Aceasta presupune că, fără a se ignora natura valorilor lezate, nu trebuie să constituie un temei al îmbogăţirii, pentru că s-ar deturna finalitatea acordării daunelor morale, care trebuie să se producă, în primul rând, pe plan afectiv şi moral.
Şi postările fotografiilor fără drept pot da naştere unor dosare în daune
În principiu, este interzisă fotografierea unui individ fără acordul în prealabil al acestuia (ori al tutorelui legal, în cazul copiilor) sau distribuirea pozei respective, inclusiv pe reţelele sociale. Conform art.73 C.Civ. orice persoană are dreptul la propria imagine. În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Simplul fapt al fotografierii unei persoane aflate în mediu privat, fără acordul acesteia, reprezintă un delict, indiferent dacă această acţiune este urmată sau nu de publicare. Fără a dezbate latura penală a faptei, victima acestor înregistrări se poate adresa instanţei civile solicitând daune morale, dacă se simte lezată în vreun fel.
Dreptul la imagine nu este un drept absolut!
Atunci când o persoană este fotografiată într-un loc public, desfăşurând o activitate publică, se consideră că nu este necesar acordul persoanei de e fi fotografiată dacă postarea nu atinge cu nimic demnitatea sau reputaţia persoanei. De exemplu, s-a considerat că simpla postare a unei fotografii cu o persoană aflată în parc, fără acordul acesteia, nu constituie o faptă ilicită dacă prin această imagine sau postare nu se aduce atingere persoanei. Situaţia se complică atunci când o persoană este fotografiată, fără acord, într-un loc public dar în desfăşurarea unei activităţi private. Şi în această situaţie s-a considerat că nu ne aflăm în sfera ilicitului, cu condiţia ca înregistrările să fie utilizate cu bună-credinţă. În acest sens este necesar a se dovedi interesul legitim de a se fotografia şi utiliza fotografiile în mod public. Art. 2 alin. 1 lit. p) şi r) din Legea 554/2004 prevede următoarele definiţii: interes legitim privat – posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat; interes legitim public – interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice. Noţiunea de „interes public justificat” este definită în art. 31 din Codul audiovizual. Astfel, sunt considerate a fi de interes public justificat orice probleme, fapte sau evenimente care influenţează societatea sau o comunitate, în special cu privire la: prevenirea sau dovedirea săvârşirii unei fapte de natură penală; protejarea sănătăţii sau siguranţei publice; semnalarea unor afirmaţii înşelătoare sau a unor cazuri de incompetenţă care afectează publicul.
Şi Art. 75 din Codul Civil prevede anumite limite: (1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secţiune atingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte; (2) Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenţa secţiune.
Rămâne sarcina judecătorului de a analiza şi a stabili dacă fotografierea şi publicarea imaginilor s-a făcut cu bună-credinţă, constituind doar o exercitare a dreptului la libera exprimare, sau s-a adus atingere dreptului persoanei la propria imagine.
Prejudiciul cauzat victimei fiind unul de natură morală, instanţa de judecată va stabili prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, aceste criterii fiind subordonate conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs.
Dacă instanţa consideră că prin publicarea fotografiei, imaginea şi felul în care este percepută în societate poate să-i influenţeze profesia şi cariera, judecătorul poate aprecia că o sumă de bani reprezintă o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul suferit.
Dacă sunteţi victima unei postări inadecvate pe o reţea de socializare este important de ştiut că puteţi obţine o sumă de bani drept daune morale în instanţă dacă veţi dovedi prejudiciul suferit de dumneavoastră, fapta ilicită a pârâtului şi legătura de cauzalitate între fapta lui de a posta şi prejudiciul suferit.
Nu trebuie uitat că evaluarea prejudiciului trebuie să fie una rezonabilă, conformă cu valorile lezate, pentru a nu se interpreta a fi doar o încercare de îmbogăţire fără justă cauză.
Av. Marius COLTUC
