Contractul de întreţinere este acel contract prin care o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părţi sau al unui anumit terţ prestaţiile necesare întreţinerii şi îngrijirii pentru o anumită durată. În situaţia în care prin contract nu se prevede durata întreţinerii ori se prevede numai caracterul viager al acesteia, atunci întreţinerea se datorează pe toată durata vieţii creditorului.
În cazul constituirii întreţinerii cu titlu oneros, creditorul are obligaţia de a transmite dreptul de proprietate sau un alt drept patrimonial, de a preda bunurile şi de a le conserva până la predare şi de a garanta contra evicţiunii şi contra viciilor ascunse ale bunului respectiv.
Debitorul obligaţiei de întreţinere trebuie să asigure cele necesare traiului creditorului întreţinerii pe toată perioada vieţii sau, după caz, pe durata convenită în cazul prestării întreţinerii în natură. Prestaţiile trebuie stabilite în mod echitabil, ţinându-se seama de valoarea capitalului şi de condiţia socială anterioară a creditorului întreţinerii. În principal, obligaţia de întreţinere se execută prin asigurarea hranei, a îmbrăcămintei şi a încălţămintei, prin menaj, prin efectuarea cheltuielilor necesare în caz de boală, prin folosinţa unei locuinţe corespunzătoare şi prin plata cheltuielilor efectuate cu înmormântarea. Chiar dacă bunul care a constituit obiectul prestaţiei întreţinerii a pierit parţial sau total, ori şi-a diminuat valoarea, întreţinerea continuă a fi datorată în aceeaşi măsură.
Un aspect important care rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. 2256 alin. (1) cu cele ale art. 2252 Cod civil este acela că în cazul contractului de întreţinere cu titlu oneros, debitorul întreţinerii nu poate restitui capitalul, renunţând la restituirea prestaţiilor de întreţinere deja executate, fiind obligat la întreţinere, oricât de dificilă ar putea deveni prestarea acesteia.
Părţile contractului de întreţinere pot decide ca prestarea obligaţiei de întreţinere să se realizeze prin echivalent în bani, astfel încât să se plătească la datele stabilite sume de bani egale cu valoarea întreţinerii.
În situaţia în care părţile nu se înţeleg, instanţa de judecată poate înlocui, chiar şi temporar, întreţinerea în natură cu o sumă de bani dacă debitorul întreţinerii decedează sau dacă prestarea sau primirea în natură a întreţinerii nu se mai poate efectua din motive obiective.
Contractul de întreţinere este lovit de nulitatea absolută dacă: este constituit în favoarea unui terţ care este decedat în ziua încheierii contractului sau dacă este constituit pe durata vieţii unei persoane care la data încheierii contractului suferea de o boală din cauza căreia a decedat în interval de cel mult 30 de zile de la această dată.
Contractul de întreţinere poate înceta prin expirarea duratei, în cazul contractului încheiat pe durată determinată sau prin moartea creditorului întreţinerii.
Rezoluţiunea contractului poate fi dispusă în trei situaţii: dacă una dintre părţi face imposibilă executarea contractului în condiţii conforme cu bunele moravuri, dacă obligaţia de întreţinere este neexecutată fără justificare sau dacă debitorul întreţinerii nu depune garanţia promisă, ori o diminuează (în cazul contractului cu titlu oneros).
Autor: Andreea Fleşter - colaborator al C. I. Av. „Tănase Ioan Mihai”
Sursa foto: Pexels