Un glumeţ spunea odată că „nimic mai fascinant decât munca; atunci când văd pe cineva muncind, pot să privesc ore în şir...”. Şi cu adevărat pasionant este să vezi artiştii la lucru, pictorii în faţa şevaletului, sculptorii cioplind sau actorii în timpul repetițiilor. Noi am avut privilegiul să asistăm la repetiţia generală a unui spectacol cu nume complicat: „Uluitoarele numere de singurătate ale lui Edward Gant“.
Pe scenă apar actorii, Cristian Gheorghe, Oana Mogoș, Ionuț Moldoveanu și Vlad Volf, trupă condusă regizoral de Dragoș Alexandru Mușoiu, scenografia fiind semnată de Andreea Simona Negrilă, iar coloana sonoră compusă de Eugen Dan Drăgoi. Sala mare a Teatrului Dramatic era deschisă numai pentru câţiva studenţi de la Facultatea de teatru veniţi să vadă profesioniștii la lucru.
Regizorul tehnic, Lică Dănila a declarat că este un spectacol "chinuit", adică în jargonul oamenilor de teatru, un montaj cu recuzită deosebită și complexă, atunci când au jucat la Teatrul Bulandra din Bucureşti, gazdele fiind obligate la modificări ale spaţiului pentru a permite evoluţia scenografică. Cerându-i o părere personală despre piesa scrisă de dramaturgul scoţian Anthony Nielsen, domnul Lică Danilă a spus că „este ca un vin bun, îţi place, dar te şi ameţeste“.
Anthony Nielsen, cel care şi-a început cariera cu o exmatriculare pentru indisciplină de la Colegiul regal de artă, a clădit piesa de teatru pe un manuscris din 1881, făurind un text îndrăzneț și plin de compasiune. „Uluitoarele numere de singurătate ale lui Edward Gant“ reprezintă o explorare ciudată și frumoasă a performanței și a interpreților, a tristeții, a mortalității și a mirării. Aici ne reaminteşte de un puternic curent popular din secolul trecut care a continuat până prin anii ’70, adica "the freak show", spectacolul "curiozităţilor umane", cu trupe itinerante care prezentau exponate umane diforme, groteşti, unice, în definitiv, o lume tristă şi solitară.
Edward Gant își trage inspirația din teatrul victorian cu pasiunea pentru intensificare, manifestări de emoție, dragoste de iluzie și pantomimă, o distracție in spectacolul ciudat. Şi totuşi autorul deturnează umorul ciudat spre un final umanist-tragic, în căutarea iubirii și respingerea vieţii fără emoţii. Textul a propulsat un spectacol pe care dramaticul gălăţean îl încadrează magistral într-o poveste plină de realism magic şi comedie neagră. Cei patru actori trec prin game complexe de interpretare: Cristian Gheorghe este "showman"-ul, poet, soldat, explorator al sufletelor, Ionuţ Moldoveanu, îndrăgostit naiv sau ipocrit, Oana Mogoş, tandră şi sensibilă, iar Vlad Volf, argonaut ditirambic.
Autor Cornel Gingărașu
VEZI FOTO în Galeria de imagini de mai jos! ↓↓↓
