În terenul librăriei Humanitas, redutabilul arbitru (moderator) Doru Căstăian, împreună cu arbitrii secunzi, Maria Lavinia Tudose şi Raluca Elena Başa, a deschis meciul cu un scriitor care şi-a prezentat două noi şi originale producţii literare. Un meci al unui sport pentru suflet şi cultură, a cărei miză este cum spunea Salman Rushdie (referindu-se la literatură): „locul unde merg să explorez cele mai înalte şi mai joase locuri ale societăţii umane şi a spiritului uman, unde sper să găsesc nu un adevăr absolut, ci adevărul poveştii, al imaginaţiei şi al inimii”.
O înfruntare ne-antagonică, în prag de seară, pe data de 3 mai, care a adus împreună autorul născut la Constanţa şi o echipă preponderantă de liceeni. Tot eleve au fost şi co-moderatoarele profesorului Doru Căstăian, Lavinia şi Raluca. Numeroasa prezenţă a tinerei generaţii face parte dintr-o iniţiativă a profesorului Căstăian de a conecta mai intens tânăra generaţie la actul cultural, de a le deschide apetitul pentru lectură şi mai ales de a le oferi ocazia de a-şi face auzită vocea.
Biografia oficială a invitatului ne indică: George C. Dumitru s-a născut la 26 februarie 1978 în Constanţa. A terminat Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică în Bucureşti. A lucrat în domeniul IT ca programator şi manager de proiect. În 2005 a fondat compania de tehnologie DirectVision, pe care o conduce în prezent. Deşi a avut posibilitatea să se stabilească la Londra sau în Dubai, a considerat că se pot face lucruri interesante în IT şi în România, iar ca scriitor i-ar fi lipsit limba în care scrie.
A debutat în 2003 în cadrul antologiei de proză scurtă Respiro, apărută la Editura Dacia. Alte povestiri au apărut în revistele literare Tomis, Oglinda Literară, Cronica Veche, Viaţa Românească, Tiuk, Revista de suspans, Opt Motive, Vatra, Liternautica şi în antologiile „Cele mai frumoase proze ale anului” (Adenium, 2014) şi Oraşul (Gestalt Books, 2016). În 2010, povestirea „Opulenţă” a fost tradusă şi inclusă în antologia „Pensi che ci saremmo potuti conoscere in un bar?”, coordonată de Editura Caravan Edizioni din Italia. A publicat volumele de proză scurtă „Poveste cu o fată” (Vremea, 2010), „Sub mâinile mele” (2014), Tenebre (2017) şi romanul „Mişcarea de rezistenţă” (2013).
La Galaţi, George a participat la prezentarea romanului „…şi toate zilele de azi”. Despre cum s-a născut ideea cărţii, autorul a declarat într-un interviu: „Am început să scriu cartea ca pe un pariu: la adăpostul personajului principal, care mi se contura din ce în ce mai clar pe măsură ce aşterneam rândurile pe ecranul laptopului, mi-am permis un exerciţiu de imaginaţie, având în minte o singură întrebare: Cum ar fi dacă ne-am opri măcar pentru o clipă din tăvălugul vieţii şi ne-am da toate măştile jos? Dacă am decide să fim liberi şi sinceri cu lumea, să îi spunem lucrurile în faţă, aşa cum ne vin la gură, fără a ne gândi la consecinţe? Sinceritatea, mai presus de orice. Adevărul vizibil, exprimat fără oprelişti, fără ipocrizie”. Subiectul cărţii este Emilian, personaj contemporan, care este „incapabil să se integreze în orice fel de structură socială, Emilian locuieşte împreună cu mama lui, a cărei moarte o aşteaptă pentru a-i moşteni apartamentul şi a-şi împlini visul de a trăi fără să fie nevoit să muncească. Discursul lui e al unui hater sincer până la cinism, aproape odios, cu un umor întunecat, dar, în mod paradoxal - şi în asta constă principala reuşită a cărţii - acesta va sfârşi prin a-l face pe Emilian să-i fie simpatic cititorului”.
A doua carte în discuţie, se numeşte „Fericire” şi este o colecţie de proze scurte. Aici, George C. Dumitru, face introspecţia unei „lumi de prizonieri ai grijilor de zi cu zi: câştigarea existenţei, dificultăţile din cuplu, copiii care cresc şi problemele lor cu şcoala, cu telefoanele mobile, jocurile pe calculator şi reţelele de socializare ce-i acaparează. Priviţi de autor cu o ironie în care pare să se strecoare uneori şi o undă de duioşie, protagoniştii acestor povestiri - personaje adesea cenuşii, banale - sunt sistematic învinşi în încercările lor de a depăşi constrângerile cotidianului şi de a se împlini”.
Scrisul care a început ca o joacă după cum declară scriitorul, a devenit acaparant, fugind de stereotipuri, analizând tristeţea lumii şi ratările sentimentale de care oricine poate suferi. O hartă a cinismului şi o luptă anticinism, cu deschiderea unui filon de umanitate. Şi o sinceritate ce poate avea costuri sociale enorme. Şi cum spunea Lavinia, o literatură care se citeşte uşor, dar care surprinde şi oferă multe răspunsuri existenţiale.
FOTO, mai jos! ↓
