Clopoţelul a sunat începutul anului scolar şi în localităţile gălăţene distruse de inundaţii. De fapt, nu pretutindeni elevii s-au putut întoarce la şcoală.
În comuna Costache Negri există o singură şcoală, iar aici anul şcolar nu a început şi elevii stau acasă sau ajută la eliminarea urmelor viiturii, care în unele locuri a ajuns şi la doi metri. Sălile de clasă arată ca după potop, geamurile sunt încă sparte şi înnămolite, chiar dacă profesorii şi învăţătorii, cu ajutoare din sat, curăţă de zor.
Elevii din Costache Negri nu au venit ieri la şcoală să îşi ia rechizitele, ci să ajute la curăţenie. „Asta e situaţia... A fost apa şi de doi metri în comună. Eu stau lângă şcoală şi m-am refugiat la Primărie. Venea apa pe stradă de nu ştiam cum mai puteam merge. Şi acum şcoala arată aşa. Toate sunt în nămol. Avem bănci şi geamuri sparte, şi e mare păcat, că de abia fusese reabilitată. Acum toţi punem mână de la mână şi facem curat, dar nu ştiu cât va dura. Când vom reîncepe activitatea vom recupera întârzierea, sâmbătă şi duminică”, a spus Veronica Gologoz, directoarea unicei şcoli din comuna Costache Negri. Elevii au venit totuşi la şcoală, ca să dea o mână de ajutor. „Noi azi (n.r. – ieri) trebuia să venim la ore, dar asta e. Cu viitura asta mare, în şcoala noastră nu se poate învăţa. Eu trec a şasea. Da’ îmi aşteptam colegii, ca de obicei, dar acum asta e”, spunea Ionuţ, un elev al şcolii din Costache Negri.
În schimb, în celelalte localităţi inundate, anul şcolar a început, chiar dacă mai sunt şcoli închise. La Pechea, elevii Şcolii „Moruzzi” au început noul an şcolar în clasele de la Şcoala nr. 1. Asta deoarece la Şcoala Moruzzi e încă nămol în curte şi nu s-au vidanjat grupurile sanitare. „Se va învăţa în trei schimburi. Cei de la «Moruzzi» vor fi în schimbul doi. Poate va fi mai greu, dar vom reuşi. În general, chiar şi copiii celor sinistraţi au reuşit să fie trimişi la şcoală”, a spus Olga Păun, directoarea Şcolii nr. 1 Pechea.
Marcela Lazăr este una dintre mămicile care şi-a trimis fiul, pe Petrişor, la şcoală, chiar dacă nu mai are casă. „Noi acum suntem pe drumuri, stăm la rude, unde putem... Dar băiatul îl ducem la şcoală, orice ar fi. Suntem la pământ, dar el trebuie să înveţe, să aibă un viitor”, spunea Marcela Lazăr, cu ochii în lacrimi. Iar băiatul a venit cu două caiete şi o carte în ghiozdan, singurele salvate după viitură.
Şi în alte comune sinistrate, cum ar fi Cudalbi, şcoala a început, dar se va învăţa în schimburi. Asta deoarece cel puţin o şcoală, acolo unde erau mai multe, este afectată de inundaţii.
