Şcoala Gimnazială nr. 16 Nicolae Bălcescu, fosta Şcoală israelito-română de fete, este una dintre cele mai vechi şcoli din Galaţi. Cu o istorie bogată, clădirea în care funcţionează această unitate de învăţământ a fost construită în anul 1908 şi chiar dacă de-a lungul timpului a mai suferit lucrări de reparaţii şi consolidare, sunt necesare intervenţii urgente care să aducă şcoală la standardele zilelor noastre.
În acest context, Primăria municipiului Galaţi a demarat achiziţia serviciilor de proiectare DALI pentru obiectivul ”Modernizare şi reabilitare Şcoala Gimnazială nr. 16 - Corp C” pentru care au fost alocaţi 30.000 de lei.
Istoria Şcolii de Fete din Galaţi
După cum se arată în monografia şcolii întocmită în anul 2001 de către directorul şcolii, prof. Maria Dragănescu, în 1899 o inimoasă doamnă Sylvia Schmierer care era preşedinta doamnelor Israelite din Galaţi solicită Ministerului Culturii şi Instrucţiunii Publice deschiderea la Galaţi a unei şcoli de fete particulare care avea 180 de eleve. În 1908 şcoala funcţionează cu 6 săli de clasă, având capacitatea de 380 elevi. Din 1910 sunt primite să înveţe şi eleve de naţionalitate română. La declanşarea primului razboi mondial şcoala a fost rechiziţionată, a fost întrebuinţată ca spital, cantină. Spre terminarea ostilităţilor în 1918 şcoala este eliberată şi încep cursurile în 1918-1919 cu 295 eleve. În 1924 frecventau şcoala un număr de 410 eleve când se transforma în “Şcoala comercială de fete”. Se studiau ca obiecte contabilitatea, steno-dactilografia, aritmetica comercială , franceza, germana.
În anul 1927-1928 se înregistrează numărul maxim de eleve 552. La 8 mai 1929 comunitatea israilită decide ca Şcoala israelito-română de fete să poarte numele “Şcoala Schmierer”. În perioada 1939-1940 în cadrul şcolii a funcţionat şi o gradiniţă cu 50 copii. Schimbările care au loc în societatea românească în aceasta perioadă din preajma razboiului 1940, instabilitatea politică, presiunile de tot felul asupra diverselor grupuri etnice, în special asupra celor evreieşti, urmările cutremurului din 11 noiembrie 1941 şi apoi urmările războiului se resimt şi are influenţă asupra şcolii.
La începutul anului şcolar 1941-1942 localul şcolii este ocupat de Divizia Dunării, astfel ca şcoala va funcţiona într-un local închiriat în strada Sf. Spiridon nr.31. În anul şcolar 1944-1945 revine în localul din Str. Arieşului. Regimul de democraţie - popular instaurat după 1946 în domeniul învăţământului va trece mai întai la aplicarea reformei învăţământului. Prin decretul nr. 176/02 august 1948, învăţământul popular se desfiinţează şi şcoala primară Silvia Schmierer trece în proprietatea statului.
Chiar din anul şcolar 1948-1949 şcoala va funcţiona reorganizată, devenind Şcoala elementară de fete nr. 14 Galaţi având ca director pe doamna Blima Marcovici. Şcoala, în următorii ani, urmează un curs ascendent, se îmbunătaţesc condiţiile de instruire. se produc schimbări şi în organizare, pe langă cursul elementar, mai apare şcoala profesională de electrotehnică cu durata de studii de 3 ani.
Din 1950 funcţionează ca şcoală de masă. În 1962, s-au executat reparaţii capitale ale şcolii. În 1962 s-au consolidat pereţii exteriori ai cladirilor prin centuri de beton armat. În anul 2000 s-a montat un gard metalic din tablă ondulată cu înălţimea de 2,5 m, lucrare făcută prin sponsorizare de catre I.C.M.R.S.G. Tot în anul 2000 s-au executat lucrări importante de zidărie, zugrăveli, pereţii exteriori ai faţadei fiind zugraviţi în praf de piatră.
În prezent, elevii învaţă în 11 săli de clasă, au la dispoziţie laborator de fizică-chimie, bibliotecă modernă şi laborator de informatică.
