Omul de afaceri Sanjeev Gupta, persoana care controlează grupul britanic Liberty House, parte a alianţei mondiale GFG, a fost prezent joi, 08 noiembrie 2018, la Galaţi, pentru a se întâlni cu conducerea combinatului de la Galaţi, cu sindicatele, dar şi cu presa, acordând timp şi exclusivitate fiecăruia în parte. Aşa cum cotidianul nostru a mai scris AICI, Sanjeev Gupta, indicat de Forbes drept cel mai ambiţios industriaş din lume, a făcut o ofertă irevocabilă pentru achiziţia ArcelorMittal Ostrava (Republica Cehă), ArcelorMittal Galaţi, ArcelorMittal Skopje (Macedonia) şi ArcelorMittal Piombino (Italia), pentru ca mai apoi să oferteze şi pentru ArcelorMittal Dudelange (Luxemburg) şi câteva linii de finisare în Liege (Belgia), incluse în pachetul de separare impus de Uniunea Europeană în cazul achiziţiei de către ArcelorMittal a oţelariei italiene ILVA.
Sanjeev Gupta a răspuns întrebărilor reporterilor noştri, când direct, când pe ocolite (subiectul Olteniţa), însă cât va face din ce a promis rămâne să vedem în viitorul apropiat. Cert este că intrarea în oraş a unui om de afaceri de o asemenea anvergură ar putea fi o oportunitate pentru Galaţi dacă autorităţile locale vor avea diplomaţia şi inteligenţa necesare să-l determine să-şi pună în practică ambiţiile de expansiune şi în oraşul nostru.
De ce primul pachet pe care l-aţi ales a fost cel care include combinatul de la Galaţi?
Am o experienţă îndelungată în a face afaceri cu Galaţiul. Când am început compania mea de trading, una din primele afaceri pe care le-am făcut în România a fost cu combinatul de la Galaţi. Asta era în anii '90 şi atunci am petrecut mult timp în România. Tranzacţionam minereu de fier şi era unul dintre punctele mele de lucru. Ştiam de atunci potenţialul Galaţiul şi am fost foarte nerăbdător când am văzut această oportunitate. Noi, de fapt, am cumpărat întregul pachet, dar cel asupra căruia avem angajamentul cel mai mare este Galaţiul pentru că noi considerăm că Galaţiul are maxim de potenţial din toate aceste unităţi din pachet.
Cotidianul nostru a aflat de afacerile din România, dar de cele de la Olteniţa* care nu s-au terminat tocmai bine...
A fost afacerea fratelui meu. Eu nu sunt foarte familiar cu acele afaceri. Fratele meu a făcut afaceri în agricultură şi a adus nişte afaceri. De fapt, deseară o să mă întâlnesc cu fratele meu după 10 ani.
Am înţeles că fratele dvs. a cumpărat teren în Teleorman...
Fratele meu este foarte mândru de această afacere. În trecut, am fost oarecum implicat la Olteniţa. În acele vremuri lucram împreună cu fratele meu, dar acum el are afacerea lui şi eu am afacerile mele. Am fost acolo de câteva ori, iar această întrebare îmi aduce amintiri plăcute.
Ne puteţi spune la ce valoare se ridică tranzacţia şi la cât a fost evaluat combinatul de la Galaţi, în special?
Din păcate, această informaţie este acoperită de clauze de confidenţialitate, cel puţin deocamdată. Cred că în viitor această informaţie va avea un alt regim, însă momentan această tranzacţie nu a fost încă aprobată de Comisia Europeană. Odată ce va fi aprobată, vom mai vedea. Dar ce pot să spun este că Galaţiul este o afacere profitabilă şi bună. Cu siguranţă vă spun că această valoare a fost substanţială. Felul în care această tranzacţie a fost structurată este că ArcelorMIttal, atunci când va pleca, va lăsa bani pentru investiţii şi va lăsa o sumă substanţială. Această sumă substanţială a crescut preţul pe care noi îl plătim pentru Galaţi, pentru că noi plătim pentru banii pe care ArcelorMittal îi lasă aici pentru investiţii.
Printre activele combinatului există şi câteva active sociale cum ar fi Priza Dunării. Cum va fi gestionată această problemă în condiţiile în care oraşul cere acest activ să îi fie înapoiat şi există îngrijorări din acest punct de vedere?
Nu deţin detalii despre acest subiect, dar aş pune lucrurile într-un plan mai general. Combinatul nu este separat de oraş. Sunt împreună. Sunt căsătoriţi. Deci investiţiile pe care noi le vom face nu vor fi doar în combinat, ci şi în oraş. Noi vrem succes nu numai pentru combinat, ci şi pentru oraş. Noi vrem ca Galaţiul să devină un oraş în care oamenilor să le placă să trăiască. Vrem ca şi muncitorii noştri să fie mulţumiţi că trăiesc în Galaţi şi aşa vrem să ne implicăm mai mult, nu numai în ceea ce întrebaţi dvs., ci în mult mai multe aspecte. Probabil că ne vom implica în comunitate într-o mai mare măsură faţă de care combinatul o face astăzi. Este în natura lucrurilor pe care le facem în ţările în care suntem prezenţi. Noi nu suntem o companie înregistrată la bursă, ci suntem o firmă privată de familie.
Aţi reuşit să vă întâlniţi cu oficialii din Galaţi şi cu sindicatele?
Ne-am întâlnit astăzi cu sindicatele. Dar înainte de această întâlnire, echipa mea s-a întâlnit anterior cu sindicatele şi vom avea un dialog constant cu aceştia pentru că sunt părţi interesate cheie.
Ce nemulţumiri au avut sindicaliştii şi ce consideră aceştia că trebuie rezolvat?
Eu cred că sindicatele au fost mulţumite. Au existat nemulţumiri legate de trecut, dar noi suntem viitorul, nu trecutul. Am vorbit despre salarii, despre educaţie, despre reţinerea competenţelor, am vorbit despre reducerea numărului de salariaţi şi de interesul faţă de industrie. Dacă vrem să creştem producţia, trebuie să creştem şi numărul de angajaţi, asta înseamnă să-i şi aducem pe cei cu competenţe potrivite pentru ce avem noi nevoie. Cum putem să facem asta? Vrem să întărim productivitatea, să avem produse cu valoare adăugată mai mare, dar ceea ce va necesita oameni mai bine pregătiţi, va necesita şi salarii mai mari. Este cu siguranţă unul dintre obiectivele noastre şi a fost un lucru discutat cu sindicatele.
Încă din primul comunicat de presă aţi anunţat că în afară de afacerea privind combinatul, veţi încerca să mai aduceţi şi alte investiţii în România şi mai ales în Galaţi. Ce planuri aveţi din acest punct de vedere?
Liberty Steel este una dintre cele patru axe. În Liberty Steel avem oţel, aluminiu, auto şi aeronautică. În a doua axă avem porturi, minerit şi energie. În a treia avem bănci, asigurări şi servicii financiare. În a patra axă avem construcţii şi imobiliare. Şi sub toate acestea avem o fundaţie de caritate care se ocupă de probleme sociale şi investeşte în educaţie. Toate aceste afaceri sunt separate, dar în acelaşi timp formează un tot. Când venim într-o ţară ca România, vrem să vedem dacă putem aduce toate acestea. Deci, sunt cu siguranţă oportunităţi în România legate de aluminiu, de industrie auto, de energie, de importuri, în infrastrură. Sunt oportunităţi legate de sistemul bancar. Ne uităm destul de activ să ne extindem activitatea bancară în Europa şi, de ce nu, şi în România. Noi avem două bănci în Marea Britanie. Una dintre aceste bănci este în întregime a noastră, una este în curs de cumpărare. Pentru că Marea Britanie părăseşte Uniunea Europeană, căutăm şi o bancă în Europa să intre în portofoliu nostru. Răspunsul la întrebarea dvs. este în mare măsură da. Intenţionăm să aducem şi alte afaceri în România.
Aveţi un mesaj pentru salariaţii din combinat, dar şi pentru locuitorii din Galaţi?
Sunt foarte bucuros! Este o combinaţie fericită de circumstanţe! E o piaţă bună în Europa, cu o alocare clară de resurse pentru a creşte Galaţiul, care sunt însoţite de ambiţia noastră de a creşte, dar şi emoţia mea de a fi ataşat de România şi de Galaţi în special. Sunt foarte încântat să aduc Galaţiul în marea noastră familie şi mesajul meu este: Spun Galaţiului: bine ai venit în marea noastră familie!
* În 2011, societatea Transdanube Industries (TDI) deţinută prin offshore-ul Cobrom Investments Limited înregistrat în Cipru de familia Gupta (fraţii Raj, Sanjeev şi Alok), promitea că va începe construcţia unei oţelării cu o capacitate de producţie de 500.000 de tone anual în Olteniţa, investiţia totală promisă iniţial fiind de 150 milioane euro. Atunci TDI au cumpărat turnătoria de fontă Turol Olteniţa. Investiţia a fost demarată din surse proprii, însă pe parcursul implementării proiectului, compania a cautat finanţare de la bănci. Pentru că nu a obţinut împrumutul solicitat, nici investiţia nu a mai fost făcută. Deşi vânzarea Turol a fost făcută sub clauză suspensivă care prevedea investiţii, în caz cotrar, după cinci ani, trebuia să piardă activul cumpărat, Consiliul Local Oraviţa a găsit modalitatea de a ocoli clauza suspensivă şi a sfârţit prin a fi de acord cu înscrierea definitivă a dreptului de proprietate în favoarea TDI.
