De când a început războiul în Ucraina şi vecinii şi-au început exodul, Galaţiul s-a mobilizat cu capacităţi de cazare cât mai multe, deşi vecinii ucraineni nu se îngrămădesc să rămână în Galaţi. Au fost puse la dispoziţie căminele studenţeşti (anul acesta fiind redate studenţilor), un bloc social, sălile de sport şi internatele şcolilor (acolo unde s-a putut), pensiuni, sălile de sport mari şi chiar Stadionul Dunărea pe care s-a instalat o tabără mobilă cu peste 200 de locuri.
După afluxul imens de refugiaţi din primele luni, în prezent, prin punctele de trecere a frontierei din judeţul Galaţi continuă să treacă zilnic cel puţin 500 de cetăţeni ucraineni. Toţi aceşti oameni năpăstuiţi, care fug de ororile războiului, aleg să meargă mai departe. Rar se întâmplă ca vreo familie să rămână în Galaţi. Cu toate acestea, în continuare tabăra mobilă de pe stadion rămâne pe poziţii, iar o bună parte din Sala Siderurgistul este folosită ca punct de tranzit, aici fiind cazaţi timp de câteva ore ucrainenii care trebuie să stea în muncipiul Galaţi timp de câteva ore până prind o altă legătură (tren, autobuz) pentru a merge mai departe, spre alte oraşe din România sau spre alte ţări europene.
Pentru că o bună parte din unităţile de cazare puse la dispoziţia ucrainenilor în mare parte sunt mai tot timpul goale, sportivii gălăţeni care îşi desfăşurau antrenamentele în bazele sportive acum indisponibilizate sunt supăraţi şi revoltaţi de această situaţie.
«În tot acest timp noi am fost şi suntem în continuare refugiaţi (ca pregătire sportivă) în propriul nostru oraş!»
„Lipsa sălii de antrenament din complexul sportiv Siderurgistul pare o poveste fără sfârşit. Este singura sală din Galaţi amenajată pentru badminton în care sportivii au condiţii de pregătire propice performanţei. De 3 ani sala a fost a oricui numai a sportivilor nu: centru de vaccinare, centru de primire a refugiaţilor ucraineni aflaţi în tranzit şi mai nou, centru de informare pentru persoanele care fug din calea războiului. În aceşti ani am pierdut sportivi de top. Unii s-au transferat la cluburi din alte zone (Bacău, Bucureşti,Timişoara, Iaşi) care le pot pune la dispoziţie condiţii adecvate de pregătire, alţii, nu puţini, s-au lăsat. Ce să facă? Unde să se antreneze? În tot acest timp noi am fost şi suntem în continuare refugiaţi (ca pregătire sportivă) în propriul nostru oraş. Nu mă întrebaţi cum am reuşit să supravieţuim şi să producem şi miracole sportive (n.r. - Irina Gherasim a devenit campioană europeană la categoria cadeţi U15). Profesorul Ursu de la LVA-ul anilor ’80, profesorul meu de matematică avea un cuvânt pentru asta: misticism! Dar misticismul, dacă a fost, a fost pe termen scurt. Pe termen mediu şi lung, ca să nu dispărem avem nevoie de sala noastră de antrenament şi competiţii!”, a declarat pentru Monitorul de Galaţi, antrenorul CSU Galaţi, Dorel Badiu.
«Sperăm să fim auziţi măcar în al 13-lea ceas şi să putem intra în sfârşit în casa badmintonului gălăţean!»
„Sala de badminton din complexul Siderurgistul a fost, de la înfiinţare (2001), locul de care s-au legat toate performanţele sportivilor badmintonişti gălăţeni. Este locul în care am organizat două campionate balcanice, nenumărate campionate naţionale şi cupe ale României. Este «vatra» performanţei din Galaţi şi din România pentru badminton. Aici s-a iniţiat şi a crescut printre alţii şi proaspăta campioană europeană Irina Gherasim şi care acum face antrenamente pe unde apucă şi pe unde găseşte loc. Asta din cauză că de trei ani sala noastră numai cu sportul nu s-a ocupat. Vaccin, refugiaţi, centru de informare. Nici vorbă de sport în aceşti ani într-un lăcaş al sportului. În acest timp, colegii noştri din ţară se pregătesc nestingheriţi. Şi e păcat pentru că toate aceste activităţi care au blocat sala se puteau desfăşura în cu totul alte locuri astfel încât copiii oraşului să aibă posibilitatea de mişcare într-un cadru organizat, performant. Am făcut adrese peste adrese către Primărie, CJSU, Prefectură, CSM Galaţi, în care solicitam cu argumente faptul că sala se poate elibera şi poate fi redată sportului. Sperăm să fim auziţi măcar în al 13-lea ceas şi să putem intra în sfârşit în casa badmintonului gălăţean”, ne-a spus antrenorul Iulian Călin.
Ce spun oficialităţile
Instituţiile gălăţene abilitate pentru ajutorarea refugiaţilor ucraineni, prin vocea unică a purtătorului de cuvânt Teodora Diaconiţa, ne-au asigurat că nemulţumirile sportivilor sunt cunoscute şi se fac eforturi pentru identificarea unui spaţiu adecvat cazării refugiaţilor aflaţi în tranzit astfel încât sala Siderurgistul să poată fi redată sportivilor.
Este greu de crezut că oficialităţile vor găsi un alt spaţiu şi vor renunţa la această bază sportivă având în vedere că locaţia este ideală pentru tranzit dacă ţinem cont de amplasamentul acesteia, chiar lângă punctul de trecere BAC, pe unde vin cei mai mulţi dintre refugiaţii care au trecut graniţa pe la Isaccea.
Aşadar sportivii gălăţeni mai au de aşteptat, căci războiul din Ucraina nu dă semne că s-ar îndrepta către final, iar oficialităţile gălăţene nu avansează un termen exact pentru disponibilizarea bazelor sportive.
