Transplantul de „insule” pancreatice, un tratament mult aşteptat de pacienţii din Franţa care suferă de diabet de tip 1, recent autorizat de autorităţile sanitare după ani de experimente, le „schimbă viaţa” beneficiarilor cu instabilitate cronică, informează AFP.
„Este revoluţionar”, a declarat Valérie Rodriguez, care s-a numărat printre primii pacienţi din Franţa care au primit un astfel de transplant în cadrul tratamentului de rutină (în afara unui proiect experimental şi susţinut de asigurările de sănătate), notează Agerpres.
Înaintea acestei intervenţii, ea a încercat toate tratamentele oferite pentru reglarea glicemiei, însă fără succes definitiv. „Trăiam permanent cu sabia lui Damocles deasupra capului”, a declarat pentru AFP femeia în vârstă de 40 de ani.
Ce este transplantul de „insule” pancreatice
Această „tehnică” constă în implantarea, în ficatul pacientului, a insulelor lui Langerhans, celule pancreatice responsabile de secreţia de insulină, prelevate de la un donator non-diabetic, aflat în stare de moarte cerebrală.
Dacă Valérie Rodriguez nu s-a confruntat cu niciun efect advers, ea a subliniat totuşi că, la fel ca în cazul oricărui transplant, această intervenţie necesită un tratament anti-respingere pe tot parcursul vieţii. Sau, în cazul său, „7 pastile de luat dimineaţa şi 6 seara”. „În faţa hipoglicemiei şi a disconfortului repetat, îmi prefer micul dejun în pastile, nu există comparaţie”, a asigurat ea.
Primele studii clinice pentru acest tratament s-au desfăşurat în 1999 în Canada şi apoi în Europa şi au continuat timp de două decenii. În 2020, în Franţa, Haute Autorité de Santé (HAS) a dat undă verde acestei practici pentru anumite profiluri de pacienţi, cu „instabilitate cronică”. Astfel, Centrul spitalicesc regional din Lille (nord) a devenit, în decembrie 2021, prima instituţie franceză care a realizat un astfel de transplant în cadrul tratamentului de rutină, înainte ca exemplul său să fie urmat de centrul de la Strasbourg.
De la autorizarea sa, tratamentul a fost realizat în Franţa, pe lângă Lille şi Strasbourg, şi în alte spitale care au obţinut aprobarea pentru a efectua transplanturi.
„Autorizaţiile răspund cerinţelor de siguranţă şi calitate pentru pacienţi. Know-how-ul este astăzi la cei care au desfăşurat deja această activitate în cadrul cercetării, dar este accesibil unui număr foarte mare de laboratoare”, a subliniat profesorul Michel Tsimaratos, director general adjunct al Agenţiei pentru biomedicină din Franţa.
„Odată cu transplantul de insule, arsenalul terapeutic în slujba pacienţilor se îmbogăţeşte şi asta este, fără îndoială, ceea ce trebuie reţinut”, a conchis el.
