Dacă posibilitatea noastră de a fi fericiţi ar fi înscrisă încă de la naştere în gene? - este întrebarea pe care şi-au pus-o psihologi americani de la Universităţile Berkeley (California) şi Northwestern. În lucrările lor, realizate în colaborare, cercetătorii pleacă de la presupunerea că o genă ce permite regularizarea producerii de serotonină, numită şi „hormonul fericirii”, poate prevedea felul în care se vor defăşura relaţiile amoroase, scrie 7sur7.be.
Gena purtătoare a serotoninei, 5-HTTLPR, există la oameni fie în versiune scurtă, fie în versiune lungă. Gena este transmisă de părinţi: una de tată, cealaltă de mamă. Prin urmare, pot exista două gene scurte, două lungi sau una lungă şi una scurtă.
Cei care au gene 5-HTTLPR scurte sunt nefericiţi în căsnicie când apar multe emoţii negative, cum ar fi furia şi dispreţul în cadrul relaţiei. Dimpotrivă, sunt fericiţi când primează emoţiile pozitive, adică atunci când există umor şi afecţiune în cuplu. Aşa încât gena nu rezolvă totul: este vorba şi de găsirea unui partener care va înclina balanţa într-o parte sau cealaltă.
Acest lucru nu înseamnă că perechile care au diferite variante ale genei 5-HTTLPR sunt incompatibile. Însă cei care au gene scurte au cele mai mari şanse să fie fericiţi în relaţie. „Persoanele care au două alele scurte ale acestei gene sunt ca şi florile de seră: înfloresc în căsnicie atunci când climatul emoţional este bun şi se ofilesc atunci când este rău. Invers, persoanele care au una sau două versiuni lungi ale genei sunt mai puţin sensibile la climatul emoţional. Niciuna din aceste variante genetice nu este în sine bună sau rea”, precizează cercetătorii, adăugând că 'fiecare are avantajele şi dezavantajele ei'.
