25 APRILIE 2024 - Monitorul de Galați - Ediție regională de sud-est Galați Brăila Buzău Constanța Tulcea Vrancea
Modifică setările cookie-urilor
Monitorul de Galati iOS App Monitorul de Galati Android Google Play App
Dovezi ale otrăvirii cu mercur la oameni au fost găsite în oase vechi de 5.000 de ani
Dovezi ale otrăvirii cu mercur la oameni au fost găsite în oase vechi de 5.000 de ani

O descoperire întâmplătoare la o vie din Portugalia a dus la dezgroparea celor mai timpurii dovezi ale otrăvirii cu mercur la oameni. Cercetătorii au descoperit concentraţii moderate până la mari ale elementului letal în oasele a 120 de persoane îngropate în Peninsula Iberică între epoca neolitică şi antichitate - o perioadă care se întinde pe aproximativ 5.000 de ani, relatează David Bressan. Cele mai ridicate niveluri de mercur au apărut în oase datate de la începutul epocii cuprului (aproximativ 2900-2600 î.e.n.).
După cum scrie echipa în Jurnalul Internaţional de Osteoarheologie, indivizii au fost probabil expuşi la mercur prin cinabru, un mineral toxic de sulfură de mercur care dă o pulbere roşie strălucitoare atunci când este pulverizat. În perioada studiată, cinabru a fost folosit pentru decorarea camerelor megalitice, a figurinelor şi a trupurilor morţilor. Unii cercetători susţin că oamenii au ingerat intenţionat cinabru ca drog în timpul ceremoniilor religioase, dar această ipoteză rămâne nedovedită.
Pentru studiu, cercetătorii au analizat 370 de indivizi îngropaţi în 23 de situri arheologice din Portugalia şi Spania - „cea mai mare prelevare efectuată vreodată pentru contaminarea osului uman prin dovezi arheologice”, potrivit studiului. Nu toate oasele au prezentat niveluri ridicate de mercur, dar ratele înregistrate au fost mai mari decât se aştepta.
Autorul principal Steven Emslie, biolog la Universitatea din Carolina de Nord Wilmington, spune revistei Smithsonian că a descoperit tendinţa neaşteptată în mare parte din întâmplare. În 2012, a vizitat o podgorie din sudul Portugaliei, care s-a întâmplat să aibă un muzeu de arheologie pe teren. (Proprietarii locaţiei au dezgropat un complex ceremonial mare datat din Neoliticul târziu şi Epoca cuprului în timp ce arău pentru o nouă podgorie în 1996; au construit muzeul pentru a găzdui artefacte şi rămăşiţe umane găsite la faţa locului.) Intrigat, Emslie s-a oferit să analizeze izotopii stabili ai oaselor în speranţa de a obţine informaţii despre dietele oamenilor preistorici.
„Acest proiect a apărut din dragostea mea pentru vin şi dintr-o analiză întâmplătoare”, spune Emslie. El adaugă că a fost surprins să descopere niveluri ridicate de mercur în oase, deoarece „poluarea cu mercur nu a fost problema de astăzi [în timpul epocii cuprului] şi doar mercurul de fond natural ar fi păstrat în ţesuturi la valori foarte scăzute”.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) consideră că nivelurile de mercur de 1 sau 2 părţi per milion (ppm) sunt normale pentru părul uman. (Oamenii care mănâncă peşte în fiecare zi pot avea niveluri mai apropiate de 10 ppm, notează OMS.) Conform unei declaraţii, unele dintre eşantioanele incluse în studiu au avut niveluri mai mari de 400 ppm. Un total de 31 de indivizi au avut niveluri mai mari de 10 ppm.
Spania a fost cândva gazda celei mai mari mine de mercur din lume. Acum, un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, tezaurul de cinabru din Almadén a fost exploatat pentru prima dată în perioada neolitică, cu aproximativ 7.000 de ani în urmă, relatează Yasemin Saplakoglu pentru Live Science.
Mineritul a continuat pe amplasament în vremurile moderne.
Într-o declaraţie oferită Institutului Smithsonian, echipa de cercetare spune: „Utilizarea intensă a cinabrului de-a lungul epocii cuprului este indicată de aplicarea sa generoasă în morminte de înaltă calitate, în unele dintre cele mai mari situri ale acestei epoci din Iberia. De exemplu, la Mega-situl Valencina din sudul Spaniei, mormântul Montelirio, bogat decorat, avea un strat gros de cinabru aşezat peste plăcile mari de piatră care aliniază pasajul şi camerele mormântului. Toţi indivizii (majoritatea femei) îngropaţi în acel mormânt erau acoperiţi cu cinabru sub formă de pudră şi au fost însoţite de o gamă incredibilă de artefacte, multe dintre ele fin lucrate şi realizate din materii prime exotice precum chihlimbar, cristal de stâncă, silex, fildeş sau aur”.
Utilizarea (şi abuzul) de cinabru a scăzut dramatic în timpul epocii bronzului, spune Emslie, dar a crescut din nou sub vechii romani, care au folosit mineralul în picturile murale.


Articole înrudite