Înălţimea medie a bărbaţilor europeni a crescut cu nu mai puţin de 11 centimetri de la începutul anilor 1870 până în 1980, ca o reflectare a îmbunătăţirii semnificative a stării de sănătate în această regiune, relevă un studiu citat de agenţia Reuters.
Contrar aşteptărilor, studiul a constatat totodată că înălţimea medie a crescut într-un ritm accelerat în perioada care a cuprins cele două războaie mondiale şi Marea Criză, când sărăcia, raţionalizarea mâncării şi avatarurile războiului ar fi fost de aşteptat să limiteze creşterea.
Această accelerare s-ar putea explica, potrivit cercetătorilor, prin tendinţa oamenilor de a avea mai puţini copii în această perioadă, or studii mai vechi au indicat existenţa unei legături între o dimensiune mai mică a familiei şi înălţimea medie mai mare a copiilor.
„Creşterile staturii omului sunt un indicator-cheie al îmbunătăţirii stării medii de sănătate a populaţiei”, a remarcat Timothy Hatton, profesor de economie la Universitatea britanică Essex, coordonatorul studiului.
Potrivit lui Hatton, concluzia acestuia în sensul că înălţimea medie a bărbaţilor europeni a crescut de la 1,67 m la 1,78 m în puţin peste 100 de ani sugerează că un mediu în care se combină un nivel de sănătate mai bun şi o răspândire mai scăzută a bolilor este „factorul unic cel mai important de creştere în înălţime”.
Studiul publicat în ediţia online a jurnalului Oxford Economic Papers analizează date privind înălţimea medie a bărbaţilor în jurul vârstei de 21 de ani din anii 1870 până spre 1980, în 15 state europene. A fost analizată doar situaţia bărbaţilor, date istorice privind înălţimea femeilor fiind mai greu de obţinut. Dacă pentru ultimele decenii informaţiile au fost preluate din înregistrări privind creşterea în înălţime cu vârsta, pentru anii anteriori s-au folosit date din registrele cu recruţi.
În medie, statura bărbaţilor a câştigat 11 centimetri în puţin pentru un secol, dar cu diferenţe de la o ţară la alta, notează cercetătorii. De exemplu, în Spania, înălţimea medie a bărbaţilor a crescut cu circa 12 cm, de la puţin sub 1,63 m în 1871-1875 la puţin sub 1,75 m în 1971-1975, în timp ce în Suedia această evoluţie a fost de 10 cm, de la puţin sub 1,70 m la aproape 1,80 m, în aceeaşi perioadă.
Autorii studiului au observat de asemenea că în multe ţări europene, între care Marea Britanie, Irlanda, ţările scandinave, Olanda, Austria, Belgia sau Germania - s-a produs o „accelerare distinctă” a ritmului de creştere în perioada cuprinzând cele două războaie mondiale şi Marea Criză economică. O explicaţie posibilă, în opinia lui Hatton, alături de un declin al mortalităţii infantile, ar fi scăderea puternică a fertilităţii în acest interval, în condiţiile în care conform altor studii copiii din familiile mai mici tind să fie mai înalţi.
Alţi factori care susţin creşterea în înălţime sunt veniturile mai ridicate, condiţiile de trai şi sanitare mai bune, o mai bună educaţie în ce priveşte sănătatea şi nutriţia şi serviciile sociale, inclusiv de sănătate mai bune.
