Dean Sherzai, un renumit neurolog şi cercetător în domeniul demenţei, subliniază importanţa unui studiu crucial, finanţat de Institutul Naţional pentru Îmbătrânire din SUA.
Acest studiu, care a investigat alimentaţia a peste 900 de adulţi în vârstă, a relevat că un consum zilnic de una până la două căni de frunze verzi, cum ar fi spanacul sau varza kale, este asociat cu o funcţie cerebrală comparabilă cu a unei persoane cu 11 ani mai tânără decât cei care nu includ aceste verdeţuri în dieta lor, conform Business Insider.
Sherzai, care alături de soţia sa Ayesha, conduce proiectul „The Brain Docs”, susţine cu tărie această simplă modificare alimentară pentru prevenirea bolilor neurodegenerative. El explică că adăugarea de verdeţuri în dietă poate reduce considerabil inflamaţia, oxidarea şi dezechilibrele de glucoză şi lipide, toţi aceşti factori fiind esenţiali în afecţiunile legate de vârstă.
Deşi există o tentă către suplimentele pentru sănătatea creierului, Sherzai argumentează că cele mai eficiente strategii pentru sănătatea cognitivă sunt adesea cele mai simple şi tradiţionale. Clorofila, pigmentul verde din plante, joacă un rol crucial în acest proces. Clorofila ajută plantele să realizeze fotosinteza, iar compoziţia sa nutritivă bogată în fier, magneziu şi azot este extrem de benefică pentru sănătatea umană.
Chiar dacă multe branduri de wellness promovează suplimente de clorofilă şi sucuri verzi, aceste produse industriale îşi pierd adesea beneficiile iniţiale, deoarece clorofila este instabilă şi se degradează uşor. În schimb, consumul de frunze verzi întregi asigură nutrienţii necesari în forma lor naturală. Magneziul, fierul şi azotul din clorofilă sunt vitale pentru funcţiile corporale, inclusiv sănătatea muşchilor şi a nervilor, transportul oxigenului şi susţinerea sistemului imunitar.
Frunzele verzi sunt, de asemenea, bogate în alte substanţe nutritive, cum ar fi vitamina K, acidul folic, luteina şi betacarotenul, care, împreună, ajută la reducerea inflamaţiilor, protejarea ADN-ului şi susţinerea sănătăţii ochilor. Verdeţurile mai închise la culoare, cum ar fi varza kale şi spanacul, sunt deosebit de bogate în nutrienţi datorită conţinutului lor ridicat de clorofilă. Prospeţimea este crucială, deoarece frunzele ofilite îşi pierd clorofila şi nutrienţii.
Chiar şi verdeţurile mai puţin pigmentate, precum salata iceberg, oferă substanţe nutritive şi fibre valoroase. Adăugarea unui strop de ulei de măsline pe verdeţuri poate îmbunătăţi absorbţia nutrienţilor.
Ce trebuie să ştii despre demenţă
Demenţa este o afecţiune neurodegenerativă care afectează milioane de oameni la nivel global, având un impact profund asupra calităţii vieţii atât pentru cei diagnosticaţi, cât şi pentru familiile lor. Iată câteva lucruri esenţiale de ştiut despre această boală complexă şi adesea debilitantă.
Demenţa nu este o boală specifică, ci un termen general care descrie un grup de simptome asociate cu declinul memoriei, gândirii şi abilităţilor sociale suficient de severe pentru a interfera cu viaţa de zi cu zi. Alzheimer este cea mai comună formă de demenţă, dar există şi alte tipuri, cum ar fi demenţa vasculară, demenţa cu corpi Lewy şi demenţa frontotemporală.
Demenţa rezultă din deteriorarea celulelor cerebrale. Această deteriorare afectează capacitatea celulelor de a comunica între ele, ceea ce poate duce la modificări ale comportamentului, gândirii şi sentimentelor. Diverse boli şi afecţiuni pot provoca demenţă, inclusiv boala Alzheimer, accidentele vasculare cerebrale, infecţiile şi leziunile cerebrale.
Simptomele demenţei variază în funcţie de cauză, dar cele mai frecvente includ:
- Pierderi de memorie
- Dificultăţi în comunicare şi limbaj
- Dezorientare în timp şi spaţiu
- Schimbări de personalitate şi comportament
- Probleme de gândire şi raţionament
Factorii de risc pentru demenţă includ vârsta înaintată, istoricul familial de demenţă, anumite gene şi afecţiuni medicale precum hipertensiunea arterială, diabetul şi obezitatea. Stilul de viaţă joacă, de asemenea, un rol important, iar o dietă sănătoasă, exerciţiile fizice regulate şi stimularea mentală pot ajuta la reducerea riscului.
Diagnosticarea demenţei implică o evaluare medicală completă, care poate include teste de memorie şi cogniţie, evaluări neurologice, analize de sânge şi imagistică cerebrală (CT, RMN). Diagnosticul precoce este crucial pentru a gestiona simptomele şi a planifica îngrijirea.
Nu există un tratament curativ pentru demenţă, dar anumite medicamente şi terapii pot ajuta la gestionarea simptomelor. Inhibitorii de colinesterază şi memantina sunt medicamente frecvent utilizate pentru a încetini progresia bolii Alzheimer. De asemenea, terapia ocupaţională şi consilierea pot ajuta pacienţii şi familiile să facă faţă provocărilor zilnice.
Prevenirea demenţei se concentrează pe menţinerea unui stil de viaţă sănătos. Acesta include o dietă echilibrată, exerciţii fizice regulate, activităţi care stimulează creierul şi evitarea factorilor de risc precum fumatul şi consumul excesiv de alcool.
Îngrijirea persoanelor cu demenţă necesită empatie şi răbdare. Sprijinul familial şi social este esenţial, iar instituţiile specializate pot oferi servicii de îngrijire pe termen lung şi consiliere pentru îngrijitori.
Demenţa nu afectează doar individul, ci şi întreaga familie. Provocările emoţionale şi financiare pot fi copleşitoare. Este important ca familiile să caute sprijin şi resurse pentru a gestiona stresul şi a asigura cea mai bună îngrijire posibilă pentru persoanele dragi.
