România a fost zguduită în ultimii 200 de ani de numeroase cutremure de magnitudine mai mare sau mai mică, însă cele mai puternice au fost, de departe, cutremurul din anul 1802, care a avut o magnitudine de 7,9 grade pe scara Richter. Cauzele acestor mişcări ale scoarţei terestre din România sunt de ce mai multe ori naturale, însă specialiştii nu exclud nici intervenţia omului. Studiile efectuate pe teritoriul ţării în ultimii 100 de ani au arătat că majoritatea cutremurelor din România sunt de origine tectonică, fiind generate prin eliberarea energiei potenţiale acumulate în anumite structuri geologice din scoarţa terestră. Foarte puţine seisme au avut alte cauze, precum alunecări de teren, explozii sau exploatări miniere.
În România, cele mai puternice cutremure se produc în curbura estică a munţilor Carpaţi, respectiv în zona Vrancea, zonă seismică cu activitate aproape permanentă, generând numeroase cutremure mai mult sau mai puţin puternice, în fiecare secol. Practic, zona Vrancea este responsabilă de peste 90% din totalul cutremurelor produse în România, eliberând peste 95% din energia seismică. Aceste seisme cauzate de deplasarea plăcilor tectonice se produc la o adâncime destul de mare, fiind însă şi cele mai devastatoare, întrucât pot atinge magnitudini de până la 7,8 — 7,9 grade pe scara Richter.
Capitala României resimte puternic aceste seisme pentru că se află pe unda de şoc, dar şi din cauză că este situată pe un sol format din aluviuni, instabil şi cu depozite de roci noi, de altfel, fiind şi cea mai vulnerabilă zonă urbană din România.
"Bucureştiul este cea mai vulnerabilă zonă urbană care este afectată de seismele din Vrancea, dar şi alte localităţi, precum Iaşi, Craiova, Ploieşti, Focşani şi chiar şi localităţile din nordul Bulgariei sau din Republica Moldova. Cutremurele vrâncene produc avarii mari, pe o arie foarte mare, acesta fiind o altă caracteristică a lor. Efectele sunt foarte mari pe o anumită direcţie faţă de Vrancea, respectiv nord-est către Moldova şi sud-vest către Câmpia Română. Din păcate, Bucureştiul este exact pe această direcţie", a explicat Radulian.
Un cutremur la două zile
Specialiştii afirmă că seismele din Vrancea se caracterizează printr-o activitate de replici destul de mică, faţă de alte zone seismice, atât ca mărime cât şi ca număr şi ca durată. În Vrancea se produce, în medie, un cutremur la două zile, adică în jur de 15-20 pe lună. Reţeaua INFP detectează în prezent şi cutremurele mai mici de două grade pe scara Richter.
De altfel, nu toate zonele ţării prezintă acelaşi nivel de risc seismic sau acelaşi grad de expunere la cutremur. S-a remarcat faptul că în special Moldova şi Muntenia au fost, în multe cazuri, zguduite cu o violenţă mai mare de cutremure, în timp ce în Transilvania, de exemplu, efectele mişcărilor seismice au fost, în general, mai reduse. Studiile recente de hazard seismic şi de zonare seismică a teritoriului României au confirmat că nivelul riscului seismic este considerabil mai ridicat în sudul şi estul ţării, în timp ce în Transilvania şi în extremitatea de vest a României riscul seismic este ceva mai scăzut.
În afară de regiunea Vrancea, pe teritoriul României au fost identificate mai multe zone epicentrale, care determină gradul de seismicitate al ţării, acestea fiind zona Făgăraş-Câmpulung, zona Banat, Dobrogea, platforma continentală a Mării Negre, Crişana, Maramureş, Podişul Transilvaniei şi Câmpia Româna.
Experţii INFP precizează că zona Făgăraş-Câmpulung este, de asemenea, o zonă periculoasă, dar sunt cutremure crustale, de suprafaţă, la o adâncime de până în 30 de kilometri. Cel mai mare a fost de 6,4 grade pe scara Richter, în această zonă, în anul 1916. E o zonă periculoasă, chiar dacă sunt cutremure mai mici, de suprafaţă, pentru că efectele sunt mai mari în zona epicentrală. Cutremurele crustale apar în partea superioară a scoarţei şi produc efecte mari în zona epicentrului. De exemplu, cel de 5,5 grade din zona Vrancea de adâncime s-a simţit chiar şi în Republica Moldova şi Bulgaria. Dacă ar fi fost în zona Galaţi, să zicem, un cutremur de suprafaţă de o astfel de intensitate ar fi produs pagube acolo, dar nu s-ar fi simţit la Bucureşti.
De asemenea, zona Banat, cu cutremure de suprafaţă, este periculoasă pentru că sunt mai dese şi au efecte mari în apropierea epicentrului. Cele mai mari au avut magnitudinea de 5,5. O altă zonă este Marea Neagră, aproape de graniţa cu România, de litoralul românesc, unde se produc cutremure mari, chiar de peste 7 grade. A fost unul în 1901, de 7,2 grade, dar aici trebuie să vedem şi frecvenţa cutremurelor, pentru că din studiile INFP apar la intervale de sute de ani. Încă o zonă seismică este partea de nord a Dobrogei, care se continuă în Galaţi către Bârlad. Este o zonă activă, iar cele mai mari au fost de 5,5 grade Richter şi au cam aceleaşi caracteristici ca şi seismele de suprafaţă: produc pagube acolo unde se produc. Mai este zona Crişana-Maramureş, tot cu cutremure de suprafaţă, dar aici nu există decât date istorice, mai puţin precise, unde cutremurele au magnitudini de cel mult 5,5-6 grade. Nu se poate spune cu precizie, dar aici nu sunt nici foarte frecvente şi nici foarte mari.
România a înregistrat în ultimele săptămâni numeroase cutremure de suprafaţă, de mică intensitate, în Moldova, zona Galaţi, unde au fost peste 225 de cutremure în numai două săptămâni, cel mai mare fiind de 3,9 grade pe scara Richter. Analiza făcută până în prezent de specialiştii INFP nu arată vreo legătură între exploatările petroliere din zonă şi aceste cutremure, însă în aceste zile vor fi prezentate concluziile finale.
"Zona Galaţi este o zonă seismică, dar, la fel, nu este o zonă unde apar cutremure mari, cel mult de 4,5 grade. Secvenţa care a apărut acum este deosebită prin amploarea ei, cea mai mare secvenţă de acest tip în zonă respectivă şi ne-a luat puţin prin suprindere, pentru că nu ne aşteptam. Şi aici nu vorbim neapărat de o anumită magnitudine, cea mai mare a fost de 3,9, ci de faptul că se desfăşoară pe o perioadă mare de timp. Din 23 septembrie şi până în prezent au fost în jur de 225 de cutremure în zona Galaţi. Din analizele noastre aceste seisme nu se datorează exploatărilor petroliere din zonă, nu au nicio legătură. Acum sunt ceva mai puţine, a scăzut activitatea în zonă, dar noi o monitorizăm în continuare pentru că trebuie să tragem o concluzie definitivă. Este o perioadă de liniştire, dar mai pot fi reactivate. Cred că trebuie să mai aşteptăm puţin, cel puţin o săptămână", a comentat Mircea Radulian.
Cauzele producerii cutremurelor în România sunt tectonice, în Vrancea fiind o zonă particulară, concentrată, cu seisme de adâncime mare, iar în restul teritoriului se desfăşoară o activitate de suprafaţă, cu cutremure produse la adâncime mică, de 30-40 de km. Sunt anumite sisteme de falii mai mari, bine evidenţiate, cum ar fi zona Făgăraş, care se pot activa la anumite intervale de timp mai mari sau mai mici pentru că sunt cauzate de tensiuni care apar în scoarţa terestră şi care trebuie să se elibereze.
Şi activitatea umană are rolul ei
Specialiştii afirmă că mai există şi cutremure induse, nu neapărat datorită forţelor tectonice, ci pentru că există o activitate intensă umană şi care poate să perturbe zona respectivă, dar sunt mici şi nu sunt periculoase, însă se poate întâmpla. "Nu s-a constatat că exploatările petroliere au produs cutremure induse. Cele cu efecte ceva mai mari sunt exploatările hidraulice, cu efecte asupra scoarţei, şi mă refer la bazinele mari sau zonele unde se fac explozii", consideră directorul ştiinţific Mircea Radulian.
"Trebuie să ne obişnuim cu aceste fenomene, la fel cum ne obişnuim cu alte fenomene meteo, precum grindină, inundaţii. Nu suntem bucuroşi, dar trebuie să ne pregătim şi să găsim o modalitate de a convieţui cu ele. Pentru că ne sunt date. Oamenii trebuie să trăiască şi faptul că suntem confruntaţi cu astfel de fenomene, trebuie să fim mai puţin panicaţi şi frământaţi, pentru că astfel de fenomene s-au produs şi se vor mai produce în viitor", a transmis Mircea Radulian.
Cele mai mari cutremure
26 octombrie 1802
Acesta îşi păstrează renumele de „cutremurul cel mare” (7,9 grade pe scara Richter), căci s-a simţit de la Sankt Petersburg până în insulele greceşti de la Marea Egee. Durata lui a fost de două minute. În timpul lui s-a prăbuşit turnul mănăstirii Colţea. În Bucureşti au căzut toate turlele bisericilor şi multe biserici s-au dărâmat sau au fost grav avariate.
6 octombrie 1908
Acest cutremur s-a produs în trei faze consecutive, din ce în ce mai puternice şi care au durat aproximativ trei minute. El a avariat multe case din Bucureşti şi din sudul Moldovei, unde s-au produs crăpături în pământ în zona Râmnicului şi a Vrancei şi unde s-au dărâmat multe locuinţe.
10 noiembrie 1940
Cel mai puternic cutremur din istoria recentă a României. Seismul a avut epicentrul în zona Vrancea, la o adâncime de 133 de kilometri. Anul 1940 s-a caracterizat printr-o activitate seismică foarte ridicată în Vrancea, deoarece pe tot parcursul acelui an s-au produs multe cutremure. Consecinţele cele mai grave ale acestui cutremur s-au semnalat în sudul şi centrul Moldovei, dar şi în nord-estul Munteniei. Oraşul Panciu a fost distrus în proporţie de 90%, deşi majoritatea clădirilor erau din lemn. În Bucureşti, principala distrugere a fost cea a blocului Carlton, care avea o structură cu 12 etaje din beton armat, foarte modernă la acea vreme, dar au existat avarii serioase şi la alte edificii. Numărul victimelor a fost estimat la 1.000 de morţi şi 4.000 de răniţi, majoritatea în Moldova. După cutremur, Asociaţia Generală a Inginerilor din România a întreprins un studiu detaliat al efectului cutremurului asupra clădirilor din beton armat, ajungând la concluzia că normele de calcul pentru construcţia clădirilor din beton armat, practic copiate după cele germane, nu prevedeau calculul la eforturi seismice, Germania nefiind situată într-o zonă de risc seismic. În perioada postbelică, au fost aplicate norme noi la construcţia clădirilor.
4 martie 1977
Ultimul mare cutremur a avut o magnitudine de 7,4 pe scara Richter şi a durat 55 de secunde, cauzând în jur de 1.600 de victime, din care 90% numai în Bucureşti, acolo unde au fost şi cele mai mari pagube materiale. De asemenea, au fost răniţi peste 11.000 de oameni şi în jur de 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit. Numai în Bucureşti s-au prăbuşit 33 de clădiri şi blocuri mari, cele mai multe imobile datând din perioada interbelică. Seismul a avut epicentrul în Vrancea, la o adâncime de 100 de kilometri, iar unda de şoc a fost resimţită în aproape întreaga zonă balcanică.
31 august 1986
Un cutremur cu magnitudinea de 7,1 grade pe scara Richter şi adâncimea de 131,4 kilometri s-a produs în zona Vrancea. S-a vehiculat multă vreme informaţia, nicicând confirmată oficial, potrivit căreia câteva zeci de muncitori, ce lucrau în subsolul unei clădiri din Capitală, şi-ar fi pierdut viaţa în urma acestui seism.
30 şi 31 mai 1990
Ziua de 30 mai 1990 a adus un cutremur cu magnitudinea 6,7 grade pe scara Richter, cu epicentrul în Vrancea, la o adâncime de 90 de kilometri. O zi mai târziu, seismul a fost urmat de o replică puternică — un nou cutremur, cu magnitudinea de 6,2 grade, produs la 79 kilometri adâncime. Cele două cutremure nu s-au soldat cu victime sau pagube mari.
27 octombrie 2004
Un cutremur cu magnitudinea de 6 grade pe scara Richter s-a produs în Vrancea, la o adâncime de 98,6 kilometri. Seismul nu a produs victime sau pagube materiale.
