Abdula Gülten Nazare este preşedinta Comunităţii Turce, Filiala Galaţi. Născută la Galaţi, dar cu origini în Turcia, doamna Abdula Gülten Nazare declară că iubeşte la fel de mult cele două ţări, întrucât dacă "Turcia este mama al cărei sânge curge prin venele noastre; «mama de lapte», cea care ne-a oferit pâinea, apa, aerul şi bucuria de a trăi este România". Nu poate sta departe nici de Galaţi, însă nu poate lipsi foarte mult nici de la diverse manifestări culturale, simpozioane organizate pe meleaguri turceşti. A tradus, în limba turcă, romanul "Papucii lui Mahmud" de Gala Galaction, lucrare foarte apreciată, ce a fost editată de trei ori. Pentru activitatea de cercetare pe care o desfăşoară cu dedicaţie, nu îşi doreşte decât două lucruri: sănătate şi timp. Întrucât săptămâna viitoare va fi sărbătorită Ziua Naţională a Turciei, am invitat-o pe distinsa doamnă, liderul comunităţii turce din Galaţi, să ne răspundă la câteva întrebări.
Reporter: În contextul sărbătoririi Zilelor Turciei, aş dori să îmi spuneţi cum sărbătoriţi această zi, ţinând cont că locuiţi în România.
Abdula Gülten Nazare: M-am născut în Galaţi. Sunt cetăţean român, dar ca origine aparţin unei comunităţi cu o veche şi interesantă cultură, comunitatea turcă. Totuşi trebuie precizat un lucru: indiferent de etnia căreia îi aparţinem, suntem şi vom fi produsul a două culturi. Pentru că noi, cei care trăim pe aceste meleaguri mirifice, aparţinem deopotrivă culturii româneşti cât şi celei turceşti. Aş dori să mai precizez un lucru care mi se pare minunat: în cultura turcă există un legământ sacru atât faţă de mama care ţi-a dat viaţă cât şi faţă de cea care, din diferite motive, a fost nevoită să te alăpteze (mama de lapte sau "sut anne", cum îi spun turcii). Precizez că nu este vorba de doică. În cazul respectiv, copilul are datoria sacră de a le respecta, iubi, proteja deopotrivă, în egală măsură. De aici poate şi sentimentele de iubire, de respect şi dăruire pentru cele două ţări, două popoare. Dacă Turcia este mama al cărei sânge curge prin venele noastre, "mama de lapte", cea care ne-a oferit pâinea, apa, aerul şi bucuria de a trăi este România. Iată de ce le iubesc şi le sărbătoresc la fel. De ziua ei, de Ziua Naţională a Turciei, organizăm paneluri, expoziţii, spectacole, concursuri legate de cultura turcă, de Turcia modernă, de personalitatea marelui om de stat, politic şi militar, Mustafa Kemal Ataturk. Anul acesta, am organizat diferite manifestări în Galaţi cât şi în alte localităţi din ţară. Aveam, la Galaţi, un proiect mult mai amplu, dar, din motive obiective, independente de voinţa noastră, a trebuit să-l restrângem. Vom organiza în data de 27 octombrie 2011, la ora 15.00, la Muzeul de Istorie, în colaborare cu această instituţie de cultură, o expoziţie, un panel urmat de un scurt program artistic. Vreau să mulţumesc totuşi tuturor instituţiilor administrativ locale precum şi celor de cultură pentru sprijinul pe care l-am primit de fiecare dată din partea lor, din partea diriguitorilor acestora, pe care-i stimez şi-i preţuiesc.
R: Care este cea mai veche amintire a dumneavoastră legată de Turcia?
AGN: Cea mai veche amintire despre Turcia? Datorită activităţii mele de cercetare privind cultura turcă, sunt mereu invitată în Turcia, la simpozioane, paneluri, conferinţe, festivaluri.
R: Sunteţi liderul comunităţii turce din Galaţi. Câţi membri fac parte din comunitate în acest moment şi care este ecoul pe care doriţi să îl audă comunitatea locală?
AGN: Comunitatea noastră, excepţie făcând cei veniţi de după 1990, este mică din punct de vedere numeric: doar 142 de membri. Acest lucru se poate vedea şi la celelalte comunităţi. Unul din factorii principali care duce la diminuarea numerică a comunităţii este căsătoria mixtă. Al doilea, neexistenţa unui lăcaş de cult, cel existent fiind demolat în 1984. Dar aceasta este o altă chestiune.
R: Aţi tradus, recent, în limba turcă, romanul "Papucii lui Mahmud" de Gala Galaction, lucrare foarte apreciată, ce a fost editată de trei ori. Care a fost motivaţia pentru care l-aţi ales pe Gala Galaction?
AGN: Una dintre preocupările comunităţii noastre la nivel local şi naţional este traducerea operelor literare din şi în limba română. Traducerea operelor în cele două limbi dă posibilitate cititorului din ambele ţări să cunoască nu numai valoarea literară a autorului, dar şi cultura, psihicul, viaţa socială, trăsăturile morale ale vieţii, ale oamenilor aparţinând celor două popoare. Mă bucur când văd, cum ar fi de exemplu pe Ali Narcin, un redutabil scriitor din Turcia, care a tradus poezia eminesciană, sau pe Unver Nastrattin Oglu, care a scos o culegere de poezie românească în traducerea diferiţilor poeţi turci din România şi Turcia, şi mulţi alţii. La fel, sunt şi traducători de carte din România care au tradus din literatura turcă contemporană sau clasică, cum ar fi Fatma Sadik sau Luminiţa Munteanu şi alţii. Eu m-am oprit la "Papucii lui Mahmud" a lui Gala Galaction, roman ce m-a fascinat încă de la prima lectură, făcută în anii de liceu. Este poate romanul cel mai reuşit din literatura noastră, care pune pe fondul unei crime o dezbatere despre bună convieţuire, indiferent de religie sau apartenenţă etnică. Este poate romanul care ar putea fi ecranizat şi ar putea fi un punct de plecare al tuturor dezbaterilor privind dialogul religios, fie pe plan naţional, fie pe plan mondial. Poate de aceea cititorul turc l-a îndrăgit şi îl citeşte cu atâta plăcere. Să nu uităm că autorul lui este un om de factură religioasă, un preot , un adevărat lider spiritual.
R: Cât timp aţi lucrat la această traducere şi ce alte obiective (proiecte, traduceri) urmează să derulaţi?
AGN: La traducerea acestui roman am lucrat cam un an. A fost o traducere brută, mai întâi, apoi am trecut la forma ei literară, având ca expert consultant din Turcia, pe autorul de carte prof. dr. Erol Ulgen, de la Catedra de Litere din cadrul Universităţii Istanbul, cel care a reuşit să introducă studierea operei respective în programa universităţor, la literatura clasică universală. Acum lucrez la traducerea unei opere, unei adevărate saga a construirii Republicii Turcia. Este vorba de Marea Cuvântare a lui Mustafa Kemal Ataturk, "lucrare maraton" care a fost citită la Congresul CHP, în anul 1937, timp de 6 zile, în 35 de ore şi 50 de minute. Este o lucrare care îmi ia mult timp, dar care trebuie citită, mai ales de viitorii profesori de istorie sau specialişti în domeniu. Ca să-l înţelegi pe Mustafa Kemal Ataturk, acest lider al Turciei moderne, trebuie să citeşti trei cărţi: "Marea Cuvântare "(NUTUK), discursurile şi declaraţiile acestuia. Proiecte sunt destule, timp şi sănătate să am...
R: Cine a avut cea mai mare influenţă asupra vieţii dumneavoastră?
AGN: În primul rând părinţii, apoi oamenii minunaţi pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului, dar nu în ultimul rând soţul meu, regretatul Nazare Abdula Emin, care mi-a dat curajul şi m-a sprijinit în toată această activitate.
R: Ce v-aţi dori să faceţi în ziua dumneavoastră liberă?
AGN: În ziua mea liberă... Grea întrebare... Să citesc, să mă plimb... Dar oare am vreo zi liberă?
R: A fost greu să alegeţi între România şi Turcia? Ce vă influenţează cel mai mult - locul în care trăiţi sau oamenii care vă sunt în preajmă?
AGN: Sunt gălăţeancă, sunt omul acestui loc. Turcia este portul în care îmi încarc bateriile. Fără ea mă sufoc. Dar prea mult departe de casă nu pot. Vorba cântecului: "Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n "casa mea".
R: Evidenţiaţi, vă rog, câteva obiceiuri, tradiţii din lumea turcă pe care le iubiţi (apreciaţi) cel mai mult.
AGN: Sunt multe obiceiuri, care mai de care mai frumoase, interesante, dar care în lumea modernă încep să dispară. De exemplu, tradiţia de nuntă, tradiţiile legate de Postul Ramazanului. Atunci îmi place să fiu în Turcia. Obiceiuri legate de sărbătoarea primăverii, a echinocţiului de primăvară (Nevruz). Obiceiurile legate de această sărbătoare a lumii turce are atâtea asemănări cu cele româneşti, încât sunt convinsă că popoarele, în vechimea timpului, au plecat din acelaşi loc, purtând cu ei tradiţii şi obiceiuri primare, pe care le-au dezvoltat, apoi, adăugând altele noi, au dat personalitate şi identitate proprie.
