Raporturile Ombudsmanului cu instanţele judecătoreşti

După cum am arătat într-un articol precedent, Ombudsmanul este instituţia de origine scandinavă, cu rol de garanţie a respectării drepturilor persoanelor în relaţiile cu autorităţile publice, preluată în sistemul instituţional românesc sub denumirea de Avocatul Poporului. Actualmente, în ţările care se vor democratice, instituţia de tip Ombudsman este chemată să joace un rol important în consolidarea drepturilor persoanelor. Din acest motiv, Ombudsmanul este  prezent în peste 150 de ţări din toată lumea, sub diverse denumiri precum: mediator, comisar parlamentar, apărător al poporului, protector public, avocat general, apărător al drepturilor. În aceste condiţii, prin prezentarea unor comparaţii între Avocatul Poporului şi instituţiile similare din alte state, dorim să dăm  posibilitatea cititorilor să situeze instituţia noastră în context internaţional şi, eventual, să ne adreseze propuneri de îmbunătăţire a activităţii.

În articolul de astăzi vom prezenta succint problematica raporturilor dintre Ombudsman şi instanţele judecătoreşti, un subiect sensibil întrucât situează principiul independenţei justiţiei în contextul deficitului de încredere în sistemul judiciar.

Potrivit competenţei Ombudsmanului de a interveni în activitatea justiţiei, ţările se împart în trei categorii: ţări în care Ombudsmanul poate controla activitatea instanţelor judecătoreşti, ţări în care este permisă o intervenţie limitată a Ombudsmanului în activitatea instanţelor judecătoreşti, îndeosebi în aspectele privind administrarea justiţiei, şi ţări în care este interzis  amestecul Ombudsmanului în activitatea justiţiei.

Þările în care Ombudsmanul poate controla activitatea justiţiei sunt Suedia şi Finlanda. Cu toate că nu există restricţii formale în ceea ce priveşte controlul, Ombudsmanul nu investighează, de regulă, aspectele legate de modul în care instanţa a evaluat probele şi a interpretat prevederile legale într-un anumit caz. Sunt vizate cu precădere aspectele legate de respectarea normelor de procedură. Dar, dacă situaţia o impune, Ombudsmanul nu ezită să treacă şi la investigarea aspectelor de substanţă ale cazului, mai ales atunci când nu se poate face o delimitare netă între substanţă şi procedură.

Exemple de ţări din a doua categorie sunt: Austria, Luxemburg, Slovenia şi Spania. În Austria, Ombudsmanul poate investiga întârzierile procedurale şi comportamentul judecătorilor. În Luxemburg, Ombudsmanul are autoritatea de a audia cazuri ce vizează întârzieri procedurale, de a contesta începerea sau neînceperea urmăririi penale de către procuror şi de a rezolva plângeri cu privire la executarea hotărârilor judecătoreşti. În Spania, Ombudsmanul poate controla doar comportamentul funcţionarilor publici din sistemul judiciar.

În fine, arătăm că, în majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană, printre care şi România, amestecul Ombudsmanului în activitatea justiţiei este interzis. Aceasta nu înseamnă însă că nu există anumite interacţiuni. Astfel, în România, Ombudsmanul (Avocatul Poporului) se poate adresa autorităţilor judiciare, iar acestea sunt obligate să-i comunice măsurile luate, atunci când este sesizat cu petiţii a căror competenţă de soluţionare aparţine acestor autorităţi. Chiar dacă legea îi permite Avocatului Poporului să fie doar un intermediar între persoanele fizice şi autorităţile judiciare, intervenţia sa poartă autoritatea morală a instituţiei, ceea ce o face greu de ignorat.

Vă reamintim că Biroul teritorial Galaţi al Avocatului Poporului are sediul în Galaţi, Bdul Marea Unire, zona Faleza Dunării, în clădirea Camerei de Conturi, şi se află întotdeauna în slujba cetăţeanului. Putem fi contactaţi telefonic la numărul 0236/32.00.10, pe e-mail la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. şi acordăm audienţe de luni până joi, între orele 9 – 16, şi vineri, între orele 9 - 12.