Sute de mii de pacienţi din lumea întreagă ar putea fi expuşi unor niveluri ridicate de metale toxice din cauza protezelor de şold defectuoase, în timp ce riscul era cunoscut, afirmă, marţi, în urma unei anchete comune British Medical Journal (BMJ) şi BBC. Cotidianul francez Le Figaro arată, la rândul său, că protezele de şold ASR fabricate de DePuy Orthopaedics, filiala companiei americane Johnson & Johnson, retrase de pe piaţa australiană şi americană în 2009, au continuat să fie vândute în Franţa până în iulie 2010. "Scandalul protezelor de şold ASR ar fi trecut aproape neobservat dacă gigantul american Johnson & Johnson nu şi-ar fi aprovizionat contul cu trei miliarde de dolari în aşteptarea proceselor viitoare", scrie Le Figaro.
Protezele de şold, ca şi implanturile mamare, sunt echipamente medicale şi nu sunt supuse aceloraşi constrângeri ca medicamentele pentru introducerea lor pe piaţă. Protezele ASR în cauză au particularitatea de a avea suprafaţa articulară metal-metal, un model recunoscut ca fiind mai rezistent decât alte asocieri pe bază de ceramică, dar care are inconvenientul de a elibera ioni metalici în urma fricţiunii. Acestea au arătat, de asemenea, că necesitatea unei noi intervenţii este mai mică decât în cazul altor proteze.
BMJ arată că "nu este nimic sigur în privinţa toxicităţii ionilor metalici în corp", dar sugerează că un astfel de nivel de incertitudine nu ar fi acceptabil pentru un medicament. "Implantul de proteză de şold este una dintre marile reuşite ale medicinei moderne", a declarat doctorul Fiona Godlee, redactor-şef al BMJ. "Dar combinaţia unei reglementări necorespunzătoare şi a unui mercantilism nelimitat a cauzat un rău real pentru un număr mare de pacienţi din lume", a subliniat ea. "Ar fi trebuit să fie infomaţi în privinţa riscurilor, aşa cum au fost fabricanţii şi autorităţile de reglementare, dar nu li s-a spus nimic", a regretat ea.
"Metodele de reglementare în privinţa dispozitivelor medicale par mai degrabă din anii '50 decât din secolul XXI", a afirmat, la rândul său, profesorul Nick Freemantle (University College din Londra), citat de BMJ.
