Pe data de 3 martie va avea loc lansarea celui mai recent volum de poezie - „Cristale cu aromă de pelin” - semnat de poeta Eleonora Stamate. Totodată va avea loc şi lansarea oficială a Fundaţiei Culturale pentru Tradiţie, Istorie şi Justiţie Socială „Ştefan Petică” - Tecuci 2012.
Volumul de poezii semnat de prof. Eleonora Stamate a ieşit de sub tipar la editura Axis Libri din Galaţi, în data de 23 februarie 2012, fiind structurat pe 6 capitole însumând 66 de poezii.
Alături de carte a fost imprimat şi volumul audio „Cristale cu aromă de pelin”, în interpretarea Aidei Zaharia. Atât videopoemul „EL Eminescu”, realizat de părintele Constantin Velicu şi eleva Teodora Chiriţoiu, cât şi audiopoemul Eleonorei Stamate au trecut graniţele României, ajungând în republica Moldova, în Franţa, în Germania, acestea fiind difuzate la RadioTV ProDiaspora. Cartea va fi prezentată de doctorand Narcisa Boldeanu, iar la eveniment vor lua parte, ca invitaţi, poetul Nicolae Dabija, acad. Mihai Cimpoi (Chişinău), acad. Valeriu Matei (Chişinău), acad. Vasile Tărâţeanu (Cernăuţi). Alături de oaspeţii de peste hotare, vor mai participa primarul municipiului Tecuci, Eduard Finkelstain, poetul Ştefan Oprea, alături de Cerasela Oprea, preot Vasile Boldeanu, poetul Viorel Dinescu, poetul Dionisie Duma, Teodora şi Amalia Chiriţoiu, prof. Florentina Golea, preotul Constantin Velicu, alături de alte nume.
Organizatorii evenimentului sunt Compania „Oprea” din Munteni şi ziarul „Zona” Tecuci.
O prefaţă de excepţie, semnată de poetul tecucean Dionisie Duma, introduce cititorul în lumea fascinantă şi încărcată de emoţie a versurilor Eleonorei Stamate. „Am în faţă manuscrisul unui nou volum de versuri al poetei din Tecuci, Eleonora Stamate, care cuprinde 66 de texte, repartizate în aproximativ 70 de pagini. Ar fi a patra carte a autoarei care, între timp, a mai publicat alte trei cărţi: «Simfonia crepusculară», 2001, «Castelul Îngerilor», 2004 şi «Viaţă la imperfect», 2010. (…) Un neoromatism divin scoate la iveală o poetă sensibilă, delicată, receptivă la unduirile metafizice care-i bântuie interiorul, balansând între introvertire şi extravertire. Când focurile interioare izbucnesc în flăcările incendiare, ele se liniştesc la temperatura nedisimulată a credinţei prin mărturisire şi smerenie. Citabil în acest sens este poemul «Iartă-mă!»: «Doamne, iartă-mă/ că sunt semnul de întrebare/ din gândul Tău, şi în fraze neobosite/ încă Te caut…/ Iartă-mă că mă las/ biciuită de vânt/ că nasc furtuni de stele/ Iartă-mă că-ţi trezesc semne de mirare,/ din când în când./ Din iubirea mea pentru Tine/ am să-ţi fac punte/ să topesc gândurile nesfinţite/ să sap cuvinte în Tine.» Două poeme relevante, unul dedicat lui Mihai Eminescu, celălalt lui Grigore Vieru, ţin să ridice ştacheta valorică a întregii cărţi”, scrie Dionise Duma.
Regăsim în poeziile Eleonorei Stamate respectul pentru carte, pentru slovă, urmate de sensibile declaraţii de dragoste în versuri: „Cea mai dulce durere ar fi să te uit./ dar, cum pot să o fac/ când mi-ai colorat cu stele nopţile,/ ca să nu existe/ niciun ieri în viaţa mea/ când îmi înfloreşti magnoliile/ în fiecare ceas,/ în semn de bun rămas?”.
Regăsim divinitatea în toate formele ei, natura şi soarele, dar îl descoperim şi pe Eminescu, sau Vieru. Poeta nu s-a desprins nici de realitatea socială în care trăim, elocvent în acest sens fiind poemul „Cerşetorul hoinar”, o reală dovadă de compasiune pentru semeni: „Mâinile lui, crengi ruginite de sticlă fumurie,/ pletele ploii îl mângâie,/ inima lui, ghem de ace şi dor,/ caută alinări, pitit după un nor.../ Ce ştiţi voi, trecători în vecie,/ ce-ar putea, neclintit,/ pe mine să mă mângâie?!!!…”.
