Măceşul (Rosa canina) creşte spontan în Europa, nord-vestul Africii şi vestul Asiei. Este cultivat în Statele Unite ca plantă medicinală, dar şi ca plantă pentru formarea perdelelor vegetale de protecţie în zonele aride şi cu sol nisipos. De aceea, în zonele de coastă ale SUA, măceşii sunt prezenţi de-a lungul şoselelor, dar şi în grădinile private din astfel de zone.
O tufă de măceş plantată într-un colţ al grădinii dumneavoastră poate fi şi frumoasă şi utilă. Grădinarii din Noua Zeelandă i-au cultivat şi ei de zeci de ani, dar, datorită climei locale, măceşii au devenit invazivi şi de aceea, la ora actuală, sunt consideraţi doar "buruieni".
Fructele de măceş au un conţinut ridicat de vitamina C şi de antioxidanţi. În vremurile când oamenii trăiau încă în comuniune cu natura, din fructele de măceş se făcea un sirop folosit pentru durerile de gât şi pentru tuse (4 căni cu fructe de măceş se fierb la foc mic în 3 căni de apă, până se pătrund; se trec fructele fierte printr-o sită deasă, iar în sucul gros rezultat se adaugă 4 căni cu zahăr şi 1 cană suc de lămâie, fierbându-se la foc mic până se topeşte zahărul; se toarnă fierbinte în sticle mici, cu dop care se poate înşuruba şi se păstrează în cămară; în general, se administrează câte o linguriţă de trei ori pe zi). Frunzele erau folosite sub formă de comprese pentru amigdale inflamate sau erau mestecate de cei care aveau nevoie de efectul lor laxativ. Petalele florilor erau folosite pentru aroma lor fină la prepararea cremelor pentru prăjituri. Tot în vremuri de mult trecute au existat legende şi superstiţii legate de florile măceşului (care pot avea culori variind de la alb la roz intens). Astfel, dacă atunci când se ard crengi şi frunze pentru curăţarea grădinii se aruncă în foc şi câteva frunze de măceş, în anul următor grădinarul va obţine recolte bogate. Dacă un măceş cu flori albe înfloreşte toamna, în familia respectivă va avea loc o căsătorie. De asemenea, celţii plantau un măceş pe mormântul unui decedat recent pentru ca acesta să nu devină strigoi, iar romanii plantau măceşi lângă intrarea încăperilor în care aveau loc discuţii importante pentru ca secretele spuse acolo să nu fie divulgate.
