Ca părinte, ai mereu zeci de întrebări despre modul în care trebuie să acţionezi în diverse situaţii pe care viaţa ţi le aduce în faţă. Ai mereu câte o dilemă de rezolvat…Pentru a afla câteva dintre răspunsurile la întrebările care vă frământă, în calitate de părinţi, am stat de vorbă cu inspectorul de poliţie Cristina Chelban, coordonatorul Centrului de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Galaţi din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog.
Reporter: De cât timp lucraţi la Centrul Antidrog Galaţi şi ce vă motivează în această muncă destul de dificilă?
Cristina Chelban: Îmi desfăşor activitatea în cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog din decembrie 2005 şi la Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Galaţi, din luna decembrie 2006. În munca mea mă motivează faptul că pot aduce o contribuţie în activitatea de prevenire a consumului de droguri, pot atenţiona tinerii în ceea ce priveşte pericolul consumului de droguri, le pot face cunoscute efectele devastatoare ale acestora.
R: Tinerii cad destul de uşor pradă substanţelor etnobotanice din nevoia de a atrage atenţia asupra lor. Sunt şi cazuri de persoane la a doua tinereţe, de exemplu, care cad pradă drogurilor, etnobotanicelor etc.?
CC: Produsele cunoscute sub denumirea improprie de „etnobotanice” sunt de fapt substanţe care fac parte din categoria drogurilor de sinteză, conţin compuşi chimici care sunt realizaţi în laborator. Compoziţia acestor droguri este cu atât mai nocivă cu cât nu se cunosc practic efectele asupra organismului pe termen lung, cunoscându-se doar efectele imediate. Principalele riscuri ale consumului unor astfel de substanţe sunt: deteriorarea scoarţei cerebrale, instalarea unor boli psihice grave, afectarea organelor interne dată de substanţele toxice care intră în componenţa acestor droguri. Cu cât consumul apare mai devreme, iar creierul este mai imatur, riscul deteriorării scoarţei cerebrale este mai mare. Trebuie să subliniez faptul că în prezent nu există tratament medicamentos pentru dependenţa care se instalează în urma consumului acestor noi substanţe cu efecte psihoactive cunoscute de toată lumea sub denumirea de „etnobotanice”, deci recurgerea la consumul acestora este un real „experiment” pe propriul organism. Motivele care contribuie la începerea consumului de droguri sunt variate: anturajul poate influenţa foarte mult comportamentul de consum de droguri, un climat familial defavorabil ce-l determină pe tânăr să caute o „portiţă de evadare” din realitate, curiozitatea specifică vârstei, dorinţa experimentării unor „senzaţii tari”, lipsa unor preocupări pentru timpul liber avut la dispoziţie, eşecurile şcolare, unele informaţii false referitoare la droguri în general şi efectele lor, presiunea grupului de „prieteni”, faptul că unii tineri au la dispoziţie sume mari de bani, lipsa supravegherii părinţilor. Adolescenţii pot alege consumul de droguri şi din dorinţa de a atrage atenţia asupra lor. De regulă recurg la consumul de noi substanţe, cu efecte psihoactive, adolescenţii şi tinerii.
R: Părinţii sunt din ce în ce mai preocupaţi să facă faţă cerinţelor materiale ale copiilor. În acest context este foarte uşor să fie tot mai absenţi în viaţa copiilor lor. Cei care încep să consume astfel de substanţe sunt cei neglijaţi emoţional sau cei care vor adrenalină cu orice preţ? Cât de "vinovată" este familia?
CC: Adolescentul, din dorinţa de a se cunoaşte pe sine, adoptă comportamente dintre cele mai variate, este dornic să încerce cât mai multe „senzaţii tari”, să trăiască experienţe cât mai inedite. Experienţele situate la graniţa celor acceptate de societate sunt foarte tentante pentru adolescent pentru că-l ajută să-şi testeze mai bine limitele personale. Astfel, el poate adopta o serie de comportamente, printre care şi recurgerea la consumul de droguri. La vârsta adolescenţei, părinţii şi profesorii fac pare dintr-o lume aparte, a adulţilor, din care adolescentul încearcă să evadeze. Adolescentul se aproprie de cei de aceeaşi vârstă cu el, cărora le acordă mai multă credibilitate deoarece aceştia trăiesc experienţe asemănătoare şi comunicarea cu ei se realizează mult mai uşor. Prietenii devin reperele şi punctele de sprijin ale adolescentului. Părinţii, deci, trebuie să joace un dublu rol pentru a avea o bună comunicare cu propriul copil: acela de îndrumător dar mai ales şi acela de prieten.
R: Ce ar trebui să facă un părinte care constată că are un copil care tocmai s-a apucat de droguri? Mi se pare că, cel puţin într-o fază incipientă, consumul de etnobotanice poate fi confundat cu cel de alcool… Cum recunoaştem că avem în faţa noastră o persoană care a consumat substanţe interzise?
CC: Iată câteva semne fizice ale consumului de droguri: are ochii foarte roşii sau are ochii injectaţi şi foarte umezi; are pupilele mărite; râde fără motiv; este neatent, ameţit; este mai vorbăreţ; este irascibil, agresiv; este confuz; după o perioadă are o stare de oboseală accentuată, nu mai poate dormi; este indiferent faţă de cei din jur. Pentru a vă opri asupra probabilităţii consumului de droguri trebuie mai întâi să excludeţi cauzele care pot modifica reacţiile şi comportamentul adolescentului fără ca acestea să aibă o legătură cu drogurile: consumul de alcool ocazional sau abuziv modifică felul de a fi al adolescentului pentru perioade de timp mai scurte sau mai lungi; petrecerea timpului în faţa calculatorului (ore, nopţi întregi) poate provoca oboseală accentuată; jocurile de noroc îl pot determina pe tânăr să cheltuie sau să împrumute sume mari de bani, să fie mai agitat şi mai neliniştit; bolile psihice sau neurologice pot să inducă modificări de comportament; efort fizic intens (antrenamente prelungite sau pe terenuri de sport) care pot produce un dezechilibru fizic general. Dacă un părinte constată că copilul lui a început să consume droguri, se poate adresa Centrului Antidrog, unde va primi sprijinul specialiştilor în mod gratuit.
R: În încheiere, vă rog să adresaţi un mesaj către părinţi.
CC: Informaţi-vă despre tipurile şi efectele drogurilor asupra corpului şi psihicului uman - aceste informaţii le puteţi utiliza în discuţiile cu fiul sau fiica, într-o manieră preventivă. Construiţi o legătură strânsă cu profesorii de la şcoala unde învaţă copilul – situaţia şcolară şi comportamentul copilului la şcoală sunt indicii despre felul de a fi al copilului în afara casei. Arătaţi-vă interesat de tot ce se întâmplă în viaţa copilului. Ascultaţi-i grijile, temerile, bucuriile. A discuta cu copilul dumneavoastră despre sentimentele lui, despre droguri, nu face decât să vă apropie. Apelaţi la un specialist - există subiecte sensibile, despre care nu se poate discuta uşor. Dacă simţiţi că sunteţi nesigur pe corectitudinea punctului dumneavoastră de vedere, discutaţi cu prietenii, dar mai ales cu specialiştii. Comunicaţi în mod real cu copilul - o bună comunicare implică respect, toleranţă şi acceptarea punctului de vedere al celui cu care purtăm o discuţie. Fiţi atent la orice semn care vă poate indica faptul că fiul sau fiica a consumat droguri. Cereţi ajutor specializat imediat. Implicaţi copilul în diferite activităţi în timpul lui liber. Toate acestea îl vor ajuta pe copilul dumneavoastră să relaţioneze cu ceilalţi şi îl vor proteja de capcana consumului de droguri.
