Cu riscul de a fi acuzată de subiectivism, nu pot să scriu despre David Sava fără să amintesc faptul că mi-a fost profesor atunci când eram în clasa a V-a: un profesor care mi-a atras atenţia din momentul în care a intrat prima dată în clasă, care m-a fascinat şi m-a făcut să-i urmăresc activitatea de-a lungul anilor. N-am să scriu despre numeroasele premii şi distincţii cu care a fost răsplătit atât în pictură cât şi în design vestimentar, dar am să transmit celor care nu au avut ocazia să îl cunoască personal că faptele au vorbit mereu în locul lui. Seriozitatea unui om poate fi testată cel mai bine în acest fel, urmărind concordanţa dintre vorbă şi faptă. Modest, distins, serios, David Sava şi-a urmat cu perseverenţă calea în lumea culorilor. Viaţa ne oferă uneori surprize pe care trebuie să le primim cu braţele deschise. Şi astăzi, iată, am bucuria să scriu despre dragul meu profesor David Sava. Nu pot decât să îi mulţumesc pentru clipele ce mi-au rămas în suflet, atunci când ne numea, pe noi, elevii lui, "şoricei", pentru momentele de încântare, când îl priveam cum desenează la tablă, şi pentru orele în care discuta cu noi, pregătindu-ne pentru "viaţă". Cei care îl cunosc ştiu foarte bine că nu e vorba doar de subiectivism şi că despre David Sava nu poţi vorbi decât la superlativ.
Reporter: Care a fost cel mai bun sfat pe care l-aţi primit de la părinţii dumneavoastră?
David Sava: Tatăl meu m-a educat, ca orice părinte, în spiritul respectului pentru muncă, adevăr şi cinste. Numai că a forţat un pic nota şi încă de când eram în clasa a V-a m-a angajat, în vacanţele mele, în diverse munci cu program strict, ca să înţeleg cât trebuie să muncesc şi să trudesc pentru a câştiga în 8 ore suma de 5 lei. A fost o mare lecţie, "servită" în fragedă copilărie, ca să înţeleg că trebuie să muncesc mult şi să învăţ foarte mult ca să reuşesc în viaţă şi să devin "cineva", cum spunea el. Drept pentru care îi mulţumesc acum pentru asprimea, severitatea şi autoritatea impusă atunci.
R: Cine a avut cea mai mare influenţă asupra vieţii dumneavoastră?
DS: Întâlnirea cu profesorul de desen Boris Ţurcanu, care a descoperit în mine acel "ceva" şi care mi-a îndrumat paşii şi energiile către arta plastică. Apoi, pierderea în fragedă copilărie a mamei mele şi a celui mai bun prieten m-a făcut să înţeleg altfel viaţa. În memoria mamei mele am început să lupt, să mă dăruiesc, să-mi propun ţinte greu de atins şi să am "mici" bucurii atunci când reuşeam. Asta cred că mi-a menţinut spiritul treaz, dorinţa de a reuşi, de a face lucruri curate şi cinstite. Ştiu că este îngerul meu păzitor…
R: Cum s-a născut visul de a deveni designer?
DS: Simplu: la un moment dat am simţit că trebuie să fac şi mai mult în viaţă, în afară de a fi profesor la Liceul de Artă şi artist plastic. Am intrat într-un domeniu nou, dar care are multe tangenţe cu artele plastice, şi, printr-un efort de maximă intensitate, cu răbdare, cu concentrare, cu abnegaţie, cu obiectiv propus pe termen lung, de peste 10 ani, am reuşit să construiesc un brand adevărat, să impun un stil personal (acesta este cel mai greu lucru de obţinut în artele plastice şi în design-ul vestimentar) şi să obţinem destule succese la nivel naţional şi chiar unele participări la manifestările de gen la nivel internaţional.
R: Cum sunt priviţi designerii şi stiliştii români dincolo de graniţe?
DS: Cu mult respect şi admiraţie.
R: Ce şanse au produsele româneşti în faţa celor din Occident?
DS: Eu sunt foarte optimist. Am participat direct la Expoziţia Internaţională Pret a Porter de la Paris, la C.P.D. Dusseldorf, şi pot să spun că suntem în topul Europei pe partea de design şi, mai ales, la rafinamentul execuţiei suntem imbatabili. Şi nu vorbesc numai de Davis Design, ci şi de firmele de top din România.
R: Care a fost mesajul pe care aţi dorit să îl transmiteţi prin intermediul colecţiei recent prezentate, "Contrast"?
DS: "Contrast" este colecţia mea cea mai dragă. Aici mă regăsesc în totalitate. Pentru că eu iubesc contrastul, şi-n general toate tipurile de contrast, de la contrastul închis-deschis, mic-mare, cald-rece, contrastul culorilor în sine, pot crea la infinit partituri noi şi am variante noi de exprimare.
R: Când nu are inspiraţie un creator de modă, ce face?
DS: Meditează, desenează şi priveşte spre Oraşul Luminilor.
R: Cât de efemeră este, de fapt, moda?
DS: Moda n-a fost niciodată efemeră, moda se face întotdeauna pentru eternitate.
R: Dacă aţi avea de ales, unde v-ar plăcea să trăiţi?
DS: Numai în România. Este locul cel mai sfânt pentru mine: aici am crescut, aici am avut cele mai mari dureri, aici am visat, aici m-am împlinit profesional, numai aici pot să meditez, numai aici pot respira altfel, aici este totul pentru mine.
Reporter: Care a fost cel mai bun sfat pe care l-aţi primit de la părinţii dumneavoastră?
David Sava: Tatăl meu m-a educat, ca orice părinte, în spiritul respectului pentru muncă, adevăr şi cinste. Numai că a forţat un pic nota şi încă de când eram în clasa a V-a m-a angajat, în vacanţele mele, în diverse munci cu program strict, ca să înţeleg cât trebuie să muncesc şi să trudesc pentru a câştiga în 8 ore suma de 5 lei. A fost o mare lecţie, "servită" în fragedă copilărie, ca să înţeleg că trebuie să muncesc mult şi să învăţ foarte mult ca să reuşesc în viaţă şi să devin "cineva", cum spunea el. Drept pentru care îi mulţumesc acum pentru asprimea, severitatea şi autoritatea impusă atunci.
R: Cine a avut cea mai mare influenţă asupra vieţii dumneavoastră?
DS: Întâlnirea cu profesorul de desen Boris Ţurcanu, care a descoperit în mine acel "ceva" şi care mi-a îndrumat paşii şi energiile către arta plastică. Apoi, pierderea în fragedă copilărie a mamei mele şi a celui mai bun prieten m-a făcut să înţeleg altfel viaţa. În memoria mamei mele am început să lupt, să mă dăruiesc, să-mi propun ţinte greu de atins şi să am "mici" bucurii atunci când reuşeam. Asta cred că mi-a menţinut spiritul treaz, dorinţa de a reuşi, de a face lucruri curate şi cinstite. Ştiu că este îngerul meu păzitor…
R: Cum s-a născut visul de a deveni designer?
DS: Simplu: la un moment dat am simţit că trebuie să fac şi mai mult în viaţă, în afară de a fi profesor la Liceul de Artă şi artist plastic. Am intrat într-un domeniu nou, dar care are multe tangenţe cu artele plastice, şi, printr-un efort de maximă intensitate, cu răbdare, cu concentrare, cu abnegaţie, cu obiectiv propus pe termen lung, de peste 10 ani, am reuşit să construiesc un brand adevărat, să impun un stil personal (acesta este cel mai greu lucru de obţinut în artele plastice şi în design-ul vestimentar) şi să obţinem destule succese la nivel naţional şi chiar unele participări la manifestările de gen la nivel internaţional.
R: Cum sunt priviţi designerii şi stiliştii români dincolo de graniţe?
DS: Cu mult respect şi admiraţie.
R: Ce şanse au produsele româneşti în faţa celor din Occident?
DS: Eu sunt foarte optimist. Am participat direct la Expoziţia Internaţională Pret a Porter de la Paris, la C.P.D. Dusseldorf, şi pot să spun că suntem în topul Europei pe partea de design şi, mai ales, la rafinamentul execuţiei suntem imbatabili. Şi nu vorbesc numai de Davis Design, ci şi de firmele de top din România.
R: Care a fost mesajul pe care aţi dorit să îl transmiteţi prin intermediul colecţiei recent prezentate, "Contrast"?
DS: "Contrast" este colecţia mea cea mai dragă. Aici mă regăsesc în totalitate. Pentru că eu iubesc contrastul, şi-n general toate tipurile de contrast, de la contrastul închis-deschis, mic-mare, cald-rece, contrastul culorilor în sine, pot crea la infinit partituri noi şi am variante noi de exprimare.
R: Când nu are inspiraţie un creator de modă, ce face?
DS: Meditează, desenează şi priveşte spre Oraşul Luminilor.
R: Cât de efemeră este, de fapt, moda?
DS: Moda n-a fost niciodată efemeră, moda se face întotdeauna pentru eternitate.
R: Dacă aţi avea de ales, unde v-ar plăcea să trăiţi?
DS: Numai în România. Este locul cel mai sfânt pentru mine: aici am crescut, aici am avut cele mai mari dureri, aici am visat, aici m-am împlinit profesional, numai aici pot să meditez, numai aici pot respira altfel, aici este totul pentru mine.
